Scorul Apgar

▲ Scorul Apgar a fost introdus în anul 1952 de Virginia Apgar, medic pediatru şi anestezist american, ca o metodă de apreciere a stării de sănătate a nou-născutului, imediat după naştere ▲ Iniţiativa a venit în special din dorinţa de a cuantifica starea nou-născuţilor, ca urmare a practicării metodelor de analgezie la naştere şi de a stabili necesitatea instituirii de măsuri de reanimare şi terapie intensivă ▲

Metodă extrem de simplă, rapidă şi uşor de aplicat, a fost preluată în toate serviciile care practică asistenţă la naştere. Scorul se calculează prin însumarea a cinci note (de la 0 la 2), atribuite coloraţiei tegumentelor, respiraţiei, ritmului cardiac, tonusului muscular şi excitabilităţii reflexe (grimasă, ţipăt sau îndepărtarea reflexă a sondei nazale cu care se aspiră, de obicei, căile respiratorii superioare). Suma celor cinci note acordate la un minut de la expulzie este Scorul Apgar şi poate avea valori între 7 şi 10 pentru nou-născuţii normali, cu o stare bună de sănătate. Scorul 4-6 este serios scăzut, iar sub 3 este extrem de scăzut, nou-născutul fiind, de obicei, în stare critică.

Nou-născuţii cu Scoruri Apgar reduse (sub 6) după un minut vor necesita măsuri de resuscitare şi vor fi reevaluaţi la 5 minute şi apoi la 10 şi 15 minute. Dacă Scorul Apgar se îmbunătăţeşte la 5 minute, se consideră că nu există riscuri pentru sănătatea pe termen lung a copilului. Dacă, din contra, cu toate manevrele de resuscitare, scorul rămâne scăzut sub 3, la 5, 10 şi 15 minute, există riscul de leziuni neurologice cu sechele definitive (ex. encefalopatia cronică infantilă).

Deşi încă mulţi pediatri îl corelează cu starea de sănătate ulterioară a copiilor, Scorul Apgar nu este destinat pentru a realiza predicţii de lungă durată pe această temă, rolul său fiind acela de a stabili care nou-născut are nevoie imediată de îngrijire medicală.

Scorul este stabilit de neonatologul prezent în sala de naştere sau de medicul obstetrician.

În concluzie, nou-născuţii normali, cu Scor Apgar peste 7, vor putea fi daţi în grija mamelor, de îndată ce acestea se vor simţi în măsură să se ocupe de ei, neavând nevoie de asistenţă medicală specială. În schimb, cei cu Scor Apgar mic vor avea nevoie de tratament şi supraveghere în secţia de reanimare pentru nou-născuţi, cu durată variabilă, în funcţie de răspunsul la măsurile terapeutice şi de gravitatea suferinţei iniţiale.