Se vor putea citi gândurile?

În mare, creierul nostru poate fi asemănat cu un calculator, pe „hardul“ căruia s-au înregistrat imagini, sunete, analize mentale. Prin tehnica IRMf se procedează la deschiderea anumitor fişiere şi citirea lor. Din păcate (sau din fericire), tehnicile de analiză matematică existente nu pot, încă, descifra gândurile care se nasc în profunzimea sufletului nostru.

Unul dintre trucurile obişnuite ale magicienilor este acela de a ghici o carte de joc trasă la întâmplare de către un spectator, care, după ce o priveşte, o reintroduce în mijlocul celorlalte cărţi. Magicianul se preface că se concentrează, pentru a ghici ce este în mintea spectatorului şi apoi îi prezintă acestuia cartea de joc cu pricina.

Iată că, departe de a fi un truc, ştiinţa face paşi rapizi pentru a pătrunde în gândurile oamenilor. Tehnologia modernă a reuşit să pună la punct o metodă numită imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională (IRMf), care s-a dovedit a fi un instrument ideal, neinvaziv, pentru a urmări în direct activitatea creierului. Prin această metodă se vizualizează afluxul sanguin în zonele cerebrale, când acestea sunt activate. Când sunt activi, neuronii consumă mai mult oxigen. Grupele de neuroni reunite în mici unităţi de volum cerebral, numite voxeli, în momentul în care se activează, pot fi reprezentate pe un ecran. Orice mişcare determină activarea diferitelor grupe de neuron. La fel se întâmplă şi când persoana priveşte o imagine, ascultă o melodie sau vocea unui interlocutor. Prin metoda sus-amintită se poate reconstitui imaginea privită. Acest fapt este posibil graţie unor calcule matematice complexe şi a punerii la punct a unor modele de decodare a informaţiei cerebrale.

Există, până în prezent, trei seturi de experienţe efectuate în laboratoare din USA (Universitatea California), Japonia (Universitatea Kyoto) şi Olanda (Universitatea Maastricht), prin care s-au făcut paşi concreţi de descifrare a gândurilor. Ceea ce s-a reuşit până acum a fost să se extragă din complexitatea activităţii creierului imaginile privite de voluntari, imagini de mare diversitate, de exemplu un monument, un animal, o plajă. După ce au alcătuit modelul de decodare a informaţiei pe baza a 1.750 de imagini prezentate la două persoane care s-au oferit voluntar să participe la experiment, s-a trecut la testarea acurateţei modelului. Voluntarilor le-au fost arătate 120 de imagini, diferite de primele. După prelucrare, la unul dintre subiecţi reuşita a fost de 92%, iar la al doilea de 72%. Diferenţa a fost pusă de către cercetători pe seama unei capacităţi mai slabe a celei de a doua persoane de a se concentra şi de a rămâne imobil în aparatul de scanare.

Echipa japoneză, procedând cu o tehnologie asemănătoare, a reuşit să reconstituie, prin metoda IRMf, cuvintele văzute anterior pe un ecran, după ce, iniţial, fuseseră memorate fragmente de litere, care au servit la realizarea unui model de decodare a informaţiei.

La fel au procedat şi cercetătorii olandezi care, lucrând cu şapte voluntari, au înregistrat proiecţia pe creier a fiecărui sunet (sonagramă). Interesant este faptul că sonagramele variază de la persoană la persoană, astfel că apare posibilitatea de a discerne între sunete şi voci. Se deschide, astfel, calea pentru a identifica persoanele după sunetele rostite într-o conversaţie şi memorate de creierul celui investigat.

Evident, până la obţinerea unui decodor cerebral universal va mai trece mult timp. Deocamdată, însă, graţie ştiinţei, se pot citi imaginile şi sunetele care s-au imprimat în creierul nostru. Următorii paşi ar putea permite descifrarea naturii gândirii umane.