Semne şi simptome ale guşei nodulare

Potrivit statisticilor, 4-7% dintre adulţi prezintă noduli tiroidieni, iar în jur de 50% dintre aceştia află de existenţa lor în urma examinării ecografice. În momentul evidenţierii unui nodul care a crescut în dimensiuni în ultimele luni sau care prezintă durere este necesară dirijarea pacientului spre un serviciu de specialitate.

În cazul pacienţilor care prezintă noduli tiroidieni există o serie de semne şi simptome:

- antecedente de cancer tiroidian;

- antecedente de radioterapie sau de expunere la radiaţii ionizante;

- copil care prezintă nodul tiroidian;

- disfionie sau stridor la o persoană cu nodul tiroidian;

- adenopatie cervicală palpabilă;

- durere persistentă cu durată de câteva săptămâni.

Printre alte investigaţii, medicul va recurge la examinarea ecografică, care poate furniza informaţii privind caracteristicile nodulului şi riscul potenţial de malignitate. La această investigaţie se adaugă aspiraţia pe ac subţire din nodulul precizat ecografic. Aceste două investigaţii vor avea o rată mică de eşec în diagnosticarea cancerului tiroidian.

Studiile de specialitate au constatat că dimensiunile nodulului nu sunt asociate de agresivitatea bolii neoplazice. În practica clinică este necesară o atitudine prudentă în ceea ce priveşte managementul pacienţilor care au noduli cu dimensiuni reduse sau care sunt diagnosticaţi întâmplător, în cadrul unui control de rutină, în reţeaua de medicină primară. Ei vor fi dirijaţi spre reţeaua de medicină de specialitate în vederea investigaţiilor mai aprofundate.

Urmărirea unei persoane cu noduli tiroidieni este determinată, cel mai adesea, de rezultatele obţinute în urma aspiraţiei pe ac subţire, având în vedere că aceasta este investigaţia cu cel mai mare grad de precizie, dar şi cu un cost scăzut. Până la această investigaţie este bine să fie luate în considerare datele clinice şi cele furnizate de examinarea ecografică. Orice aspect suspect trebuie să constituie un semnal de alarmă.

De asemenea, nodulii care sunt consideraţi benigni în urma examinării citologice trebuie să fie urmăriţi periodic, clinic şi imagistic, deoarece au existat situaţii când diagnosticul de benignitate a fost incorect.