Semnele infarctului miocardic acut

Infarctul miocardic acut este boala cea mai răspândită dintre cele cu mortalitate ridicată. În ţările industrializate, acesta răspunde în mod direct de circa un sfert din totalitatea deceselor.

Infarctul miocardic acut face parte dintr-un grup mai larg de afecţiuni cardiovasculare care au în comun suferinţa cardiacă de origine ischemică, cauzate de un aport insuficient de sânge la inimă. Termenul de cardiopatie ischemică este similar celui de boală cardiacă ischemică sau de boală coronariană.

La baza cardiopatiei ischemice este ateroscleroza, care constă în depunerea pe pereţii interiori ai arterelor a unor depozite formate din grăsimi (lipide), cristale de colesterol, celule inflamatorii şi material fibros (plăci de aterom). Aceste depozite duc la îngustarea arterelor, inclusiv a arterelor coronare, care asigură aportul de oxigen şi substanţe nutritive la nivelul inimii.

Timp de câţiva ani, ateroscleroza nu produce simptome, deoarece inima poate face faţă cerinţelor, chiar dacă arterele coronare sunt îngustate la jumătate din calibrul lor normal. Când îngustarea este mai mare de 75%, apare scăderea debitului de sânge, având drept consecinţă angina pectorală. Aceasta se manifestă prin durere (ca o senzaţie de presiune sau constricţie) la nivelul pieptului, în regiunea inimii, care apare după un efort fizic (mers, urcat scări), după o masă copioasă sau ca urmare a unei tensiuni psihice sau a expunerii la frig. De cele mai multe ori, durerea iradiază în umărul şi braţul stâng.

Durata accesului dureros este de 3-5 minute, acesta cedând la întreruperea efortului sau la 2-3 minute după administrarea sub limbă a unei tablete de nitroglicerină.

În evoluţie plăcile de aterom se pot complica prin apariţia unei fisuri urmată de formarea unui cheag de sânge (tromb) la acest nivel. Se produce astfel astuparea completă a arterei coronare şi apare infarctul de miocard. Aceasta înseamnă că zona din muşchiul inimii (miocard), care ar fi trebuit în mod normal să fie irigată de acea coronară nu mai primeşte sânge şi moare (se necrozează). În funcţie de mărimea, localizarea şi gravitatea leziunii miocardice, infarctul de miocard poate duce la moartea pacientului sau se poate vindeca. Terapia de urgenţă pentru restabilirea fluxului sanguin poate duce la vindecarea miocardului lezat şi deci poate salva viaţa.

De ce trebuie să ne ferim

Principalii factori de risc, care duc la infarct de miocard, sunt cei care permit dezvoltarea aterosclerozei: fumatul, obezitatea, sedentarismul, stresul psihic (tensiuni sufleteşti, emoţii, furie, frică, griji), diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, dislipidemiile (creşterea concentraţiei colesterolului şi trigliceridelor în sânge), vârsta mai înaintată (cu menţiunea că în ultimul timp se observă tot mai frecvent infarcte şi la tineri de 30-40 ani), sexul masculin şi ereditatea (deşi prezenţa precoce a manifestărilor aterosclerozei la rudele apropiate nu constituie automat o condamnare, după cum absenţa bolilor cardiovasculare în istoricul familial nu este o garanţie de securitate).

Ultimii trei factori nu pot fi influenţaţi, dar schimbarea obiceiurilor dăunătoare (fumat, sedentarism) ca şi controalele medicale regulate (dozarea glicemiei şi a lipidelor din sânge) şi tratamentul bolilor sus enumerate pot preveni apariţia infarctului miocardic acut.

Circumstanţele în care debutează infarctul de miocard

În jumătate din cazuri, infarctul survine pe neaşteptate, fără o cauză aparentă, fără factori precipitanţi sau fenomene premergătoare.

La o treime din cazuri poate apărea în condiţiile unui efort fizic excesiv, iar la o cincime din cazuri stresul emoţional intens poate determina apariţia infarctului. Alte situaţii de suprasolicitare care pot produce infarct de miocard sunt: intervenţiile chirurgicale generale, mai ales la vârstnici, afecţiunile acute severe (accidente vasculare cerebrale, tromboembolii pulmonare), consumul de cocaină.

În unele cazuri, infarctul de miocard este precedat (cu până la 30 de zile) de episoade de ischemie miocardică mai severă (fără a se produce infarct), manifestate prin dureri în regiunea inimii la pacienţi care nu au fost diagnosticaţi până atunci cu cardiopatie ischemică sau prin schimbarea caracterului durerii la pacienţii cu angină pectorală, aceasta devenind mai frecventă, mai intensă, prelungită, cu ameliorare mai tardivă şi doar parţială la nitroglicerină.

Aceste episoade premergătoare sunt cunoscute sub termenul de angină instabilă, fiind descrise în trecut ca preinfarct sau iminenţă de infarct şi constituie o urgenţă, întrucât tratamentul agresiv în condiţii de terapie intensivă cardiacă poate împiedica de cele mai multe ori evoluţia către infarctul de miocard.

Simptomele bolii

În momentul producerii infarctului, pacientul acuză durere toracică anterioară foarte intensă, de nesuportat, cu caracter de strivire, strângere, sfredelire, greutate, apăsare sau arsură.

Durerea poate iradia către umăr, braţe, gât, abdomen superior şi are durată prelungită de la 20 de minute până la câteva ore, dispărând de regulă după 12-24 ore. Durerea nu cedează la nitroglicerină şi nici la antalgicele obişnuite (de ex. algocalmin).

Bolnavul este speriat, palid şi transpirat, având o stare de slăbiciune generală, sfârşeală sau de leşin. Respiraţia devine mai greoaie, cu senzaţie de lipsă de aer sau sufocare. Pot fi percepute palpitaţii sau senzaţia că inima bate repede şi neregulat şi uneori pot să apară greaţă şi vărsături.

Menţionăm că nu toate aceste semne sunt obligatorii, de aceea în prezenţa şi persistenţa peste 15 minute a unuia (mai ales a durerii în regiunea inimii) sau a câtorva dintre aceste semne se impune apelarea salvării sau a unui medic întrucât orice întârziere poate fi fatală. În lipsa unui tratament adecvat pacientul poate deceda subit sau pot să apară complicaţii ce pun în pericol viaţa cum sunt aritmiile sau insuficienţa cardiacă.

Atragem atenţia asupra faptului că deşi majoritatea populaţiei identifică ca principal simptom al infarctului durerea în regiunea inimii, există situaţii în care aceasta lipseşte datorită diminuării sensibilităţii la durere la diabetici sau la vârstnici.

Aceşti pacienţi pot acuza doar senzaţia de oboseală extremă instalată brutal sau senzaţia de sufocare sau leşin sau doar greaţă şi vărsături. În aceste situaţii, examenele suplimentare recomandate de medic (electrocardiograma şi analiza sângelui cu determinarea unor markeri enzimatici eliberaţi din zona infarctată) pot diagnostica infarctul şi impun tratamentul adecvat de urgenţă, deoarece riscul de complicaţii şi deces nu este mai redus la pacienţii fără durere toracică.

O menţiune aparte merită posibilitatea apariţiei concomitente a unui infarct de miocard şi a unui accident vascular cerebral. Accidentul cerebral poate fi cauzat de desprinderea unui cheag de sânge de la nivelul inimii şi de ajungerea acestuia la nivelul unor vase cerebrale pe care le blochează sau poate apărea ca urmare a scăderii importante a tensiunii arteriale în momentul infarctului de miocard, astfel încât pe fondul de ateroscleroză cerebrală preexistentă, circulaţia cerebrală este deficitară. Alteori, o hemoragie cerebro-meninge poate fi cauza unui infarct de miocard.

Chiar dacă posibilitatea unui infarct vă sperie, simptomele prezentate mai sus nu trebuie ignorate şi în nici un caz nu trebuie aşteptat ca ele să dispară de la sine, întrucât vă riscaţi viaţa, iar pentru iniţierea tratamentului fiecare minut contează.

Atenţie la stilul de viaţă

Nu uitaţi că modificarea stilului de viaţă poate avea un rol semnificativ în reducerea riscului dumneavoastră de a suferi un infarct. Unul dintre cei mai importanţi factori este fumatul, care trebuie oprit cât mai curând (nu este suficientă reducerea numărului de ţigări).

Scăderea greutăţii corporale şi alimentaţia sănătoasă, care să vă permită atingerea greutăţii ideale, sunt de real ajutor. Practicarea regulată a activităţii fizice zilnice în limitele toleranţei dumneavoastră este, de asemenea, importantă pentru menţinerea sănătăţii cardiovasculare. Dacă aveţi diabet zaharat, este important să vă controlaţi glicemia, să respectaţi dieta şi medicamentele prescrise de medicul diabetolog. Dacă aveţi hipertensiune arterială, trebuie să vă luaţi regulat medicamente pentru a menţine tensiunea la valori sub 140/90 mmHg. Persoanele cu valori mari ale colesterolului în sânge necesită deseori, pe lângă o dietă săracă în grăsimi şi bogată în legume, fructe şi peşte, tratament medicamentos. Evitaţi stresul şi apelaţi la sfatul unui specialist (psiholog sau medic), ori de câte ori treceţi prin momente dificile.