Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Simptome şi complicaţii posibile ale afecţiunilor gingivale
Bolile gingivale afectează nu numai dinţii şi gingiile, ci pot provoca boli mult mai grave. Aşa cum "ochii sunt oglinda sufletului", şi gura este o "oglindă" a afecţiunilor organismului. Astfel, gura influenţează sănătatea corporală, starea dinţilor, a limbii, a obrajilor şi a buzelor, afectează modul în care mâncăm, vorbim şi ne trăim viaţa de zi cu zi. Pacienţii cu boli gingivale sau parodontale sunt mai expuşi bolilor cardiace.
Deşi cariile aduc pacientul în cabinetul stomatologic, parodontopatia poate constitui o problemă mult mai gravă, mai ales pacienţilor cu o igienă precară sau incorect realizată. Afecţiunile gingivale şi parodontopatiile sunt boli ale ţesuturilor care susţin dintele. Când aceasta este în stadiul incipient, afectează doar gingiile şi se numeşte gingivită, iar stadiul avansat este atunci când bacteriile străbat gingia, ajungând la ţesuturile şi osul din jurul dintelui. În aceste cazuri, boala poartă numele de parodontoză. Astfel, dinţii se pierd fără a avea nici o carie. Simptomele unei afecţiuni gingivale ar putea fi: gingii sângerânde la incizia de alimente sau chiar la o uşoară atingere; gingii de culoare roşu intens, umflate şi foarte sensibile; respiraţie urât mirositoare; dinţi deveniţi mobili. Parodontopatiile sunt determinate de o multitudine de factori: igiena precară, factorul genetic, stresul, medicamente, diabet, dinţi anormal implantaţi pe arcadă, bruxism nocturn sau diurn (scrâşnitul dinţilor) etc. Bolile gingivale afectează foarte frecvent pacienţii suferind de diabet zaharat, complicând, totodată, această boală. Diabeticii simt, la nivelul cavităţii orale, deteriorarea dinţilor, mărirea gingiilor, senzaţia de arsură, respiraţie urât mirositoare şi gură uscată. De asemenea, femeia gravidă cu afecţiuni gingivale majore poate naşte prematur (înainte de 37 de săptămâni de sarcină), de aceea vizita la cabinetul stomatologic trebuie făcută frecvent în timpul sarcinii. Afecţiunile gingivale pot agrava sau cauza chiar afecţiuni la nivelul aparatului respirator, prin pătrunderea la nivel pulmonar a bacteriilor existente în cavitatea orală. Bolile gingivale cresc şi riscul de apariţie a demenţei la persoanele de vârsta a treia. De asemenea, pacienţii cu artrită reumatoidă pot suferi frecvent de afecţiuni gingivale cu pierderi dentare majore. Primele semne de osteoporoză pot apărea la nivelul cavităţii orale, prin pierderea densităţii substanţei osoase. Atunci când se pierd dinţii în număr mare, medicul dentist poate suspecta instaurarea osteoporozei prin scăderea nivelului de calciu din organism. Metode de tratament În stadiul incipient al afecţiunii gingivale se recomandă detartraj, realizat în cabinetul stomatologic, periaj profesional, urmat de o igienă orală riguroasă şi corect realizată acasă, utilizarea aţei dentare. Astfel, afecţiunea gingivală în stadiul incipient poate fi tratată. Gingivita netratată se transformă în parodontoză. Aceasta necesită un tratament eficient, care va stopa distrugerea osoasă şi va îndepărta infecţia existentă. Astfel, se face detartraj şi periaj profesional, iar medicul dentist va indica şi un tratament medicamentos pe cale generală şi locală. Atunci când este nevoie, se indică şi tratament chirurgical specific.