Simptome şi diagnostic în colecistita acută

Colecistita acută este o afecţiune a veziculei biliare, caracterizată din punct de vedere morfopatologic prin inflamaţia pereţilor acesteia şi, din punct de vedere clinic, printr-un sindrom dureros abdominal, însoţit de febră şi modificări locale.

Boala apare mai frecvent la femeile între 40 şi 60 de ani, dar este întâlnită şi la bărbaţi, raportul fiind de 3/1.

În apariţia acestei afecţiuni intervin următorii factori favorizanţi: blocarea eliminarii bilei din veziculă în canalul coledoc, ceea ce determină staza biliară şi hiperconcentrarea acesteia, distensia mecanică şi ischemia peretelui colecistului prin comprimarea vaselor de sânge care-l hrănesc, cu apariţia infecţiei secundare.

Manifestările clinice ale colecistitei acute sunt dominate de durerea abdominală însoţită de greaţă, vărsături, frisoane, febră mare (39-40 de grade Celsius) şi stare de rău general.

Durerea, deşi iniţial este localizată în epigastru (capul pieptului), pe măsură ce creşte în intensitate, se localizează în hipocondrul drept, iar iradierea este diferită în funcţie de afecţiunea asociată:

- pe fond litiazic (determinată de calculi biliari) aproximativ 5% iradiază în umărul drept;

- asociată cu pancreatita, durerea iradiază „în bară“, la nivelul ombilicului pe suprafaţa întregului abdomen;

- când se produce perforaţia veziculei biliare, durerea din partea dreaptă scade în intensitate, senzaţia generalizându-se în tot abdomenul din cauza peritonitei biliare.

Când ţesuturile din jur sunt prinse şi ele în procesul inflamator, se formează un bloc subhepatic care poate fi palpat în 40% dintre cazuri, cu sensibilitate crescută. În aceste situaţii, bolnavul este palid, livid, acoperit de transpiraţii reci. Mişcările respiratorii sunt scurte şi sacadate, deoarece un inspir profund determină durere prin coborârea diafragmului.

Internarea în spital este obligatorie, atât pentru stabilirea diagnosticului exact, cât şi pentru urmărirea evoluţiei bolii şi a aplicării tratamentului medico-chirurgical adecvat.

Datele clinice oferite de examinarea pacientului, rezultatele analizelor de laborator (creşterea leucocitelor care arată infecţia, creşterea bilirubinei, a amilazelor), împreună cu ecografia abdominală, permit stabilirea diagnosticului.

Ecografia are, în prezent, cea mai mare aplicabilitate la aceşti bolnavi, deoarece este o metodă neinvazivă, uşor de suportat chiar şi de bolnavii cu stare generală gravă. Aceasta permite depistarea calculilor cu diametru mai mare de 3 mm şi vizualizează modificările de formă, de volum şi de poziţie a veziculei biliare.

Diagnosticul diferenţial joacă un rol important, deoarece colecistita acută poate fi confundată cu următoarele afecţiuni: pancreatita acută, apendicita acută subhepatică, ulcerul gastroduodenal perforat, abcesul hepatic, colica renală febrilă, infarctul miocardic acut.

Tratamentul este atât medical, cât şi chirurgical. Cel medical are ca obiective: calmarea durerii, îndepărtarea spasmului căilor biliare, scăderea secreţiei gastrice şi prevenirea infecţiei secundare.

Alegerea momentului operator diferă de la caz la caz, în raport cu vârsta, starea generală a bolnavului, modificările locale şi generale.