Simptome şi evoluţie în otita externă difuză

Otita externă difuză reprezintă un proces inflamator localizat la nivelul tegumentului conductului auditiv extern, cu mod de evoluţie acut, recurent sau cronic.

Există o serie de factori care favorizează instalarea unei otite externe difuze:

- tegumentul de la nivelul conductului auditiv extern să fie lezat (după o spălătură auriculară de extragere a unui dop de ceară sau a unui corp străin sau poate fi o autoleziune, mai ales la persoanele cu obiceiuri greşite de scobire în ureche cu agrafe sau alte instrumente);

- tegumentul să sufere modificări ale proprietăţilor fizico-chimice faţă de normal (după băi în piscine sau râuri, după acţiunea unor soluţii concentrate de săpun, care distrug stratul protector de grăsime de la nivelul conductului auditiv extern);

- procese inflamatorii cronice ale urechii medii şi mastoidei, care întreţin o scurgere permanentă la nivelul urechii (otoree cronică);

- după iradiere (în diverse neoplazii);

- climatul cald şi umed (afecţiunea este mult mai frecventă în ţările tropicale);

- purtarea unei proteze auditive;

- diminuarea secreţiei de ceară de la nivelul conductului auditiv extern, frecvent întâlnită la persoanele obsedate de o igienă a urechii excesivă, care îşi curăţă în mod exagerat urechea de ceară - cerumenul având şi rol protector prin activitatea bactericidă, de omorâre a unor microorganisme, deţinută de unii compuşi din ceară.

Germenii mai frecvent implicaţi în această patologie sunt: stafilococul, streptococul, pseudomonas.

Simptomatologia include:

- durere la nivelul urechii (otalgie), cu perioade de exacerbare în timpul nopţii şi accentuată de orice mişcare în articulaţia temporomandibulară sau mişcare a pavilionului urechii;

- scurgerea unei secreţii de la nivelul urechii (otoree), care, iniţial, este seroasă, apoi devine mai vâscoasă, chiar purulentă;

- tumefacţia tegumentului cu stenoză consecutivă a conductului auditiv extern, procesul inflamator putându-se extinde şi în spatele urechii (retroauricular), cu decolarea pavilionului spre exterior;

- scăderea auzului pe partea afectată;

- semnele generale ale sindromului toxic (febră) apar doar în cazul diseminării limfatice a infecţiei, când apare şi o inflamaţie a ganglionilor din regiunile învecinate - adenopatie satelită;

Tratamentul este de obicei local. Se practică zilnic toaleta regiunii conductului auditiv extern, cu aspirarea secreţiilor, spălarea tegumentului cu soluţii antiseptice şi antiedematoase (Rivanol, apă oxigenată), urmată de aplicarea locală a unor meşe auriculare (pansamente în interiorul urechii) cu Rivanol şi soluţii cu diferite antibiotice.

Se recomandă, în cadrul primei examinări, recoltarea secreţiei otice pentru examen bacteriologic şi antibiogramă. Se adaugă şi tratament general cu antalgice şi antiinflamatoare.

Dacă apar manifestări generale, febră sau dacă nu se observă remisia simptomelor după câteva zile de tratament local corect şi complet, se impune şi administrarea unui antibiotic pe cale generală.