Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Simptome şi posibile complicaţii în abcesul dentar
Abcesul dentar reprezintă formarea unei pungi cu puroi în dreptul unui dinte, în ţesuturile din jurul acestuia, ca urmare a reacţiei organismului la prezenţa bacteriilor apărute în procesul carios. Odată cu acumularea puroiului apare tumefierea zonei respective şi o durere permanentă.
Copiii prezintă, cel mai adesea, un abces localizat la nivelul pulpei dintelui, în timp ce adulţii dezvoltă un abces în osul din jurul dintelui. Durerea acută, tumefierea feţei în zona respectivă, febra reprezintă semne ale formei acute a boli, însă abcesul poate fi şi cronic, dezvoltându-se fără existenţa simptomelor de mai sus. În general, abcesul dentar apare din cauza prezenţei bacteriilor în cazul unei carii netratate. Acestea ajung la pulpa dintelui, iar de aici la ţesuturile din jurul acestuia, formând abcesul. Infecţia bacteriană poate ajunge la un dinte integru prin anumite fisuri existente, cauzate de uzura şi vârsta dintelui. De asemenea, abcesul se poate forma în urma unui traumatism, la nivelul unui dinte integru. O altă cauză a apariţiei abcesului dentar este existenţa unor boli ale gingiei sau parodonţiului, care favorizează acumularea de resturi alimentare şi bacterii subgingival, inducând apariţia unui abces. Abcesul determină distrugerea osului maxilar unde s-a format, ajungându-se, de cele mai multe ori, la extracţia dintelui respectiv. Netratat, abcesul dentar poate avea o evoluţie severă, chiar cu risc vital, sau poate determina infecţii generale, cum ar fi: septicemie, mediastinită, chist dentar, osteomielită, endocardită. Primele simptome ale unui abces dentar sunt: disconfort la masticaţie şi la deschiderea gurii, durere pulsatilă în acea zonă, prezentă şi la atingerea dintelui, gust neplăcut în gură, febră, senzaţia de "dinte mai lung", sensibilitate la ingerarea de alimente calde, fierbinţi. Primele măsuri, înainte de a ajunge la dentist, constau în aplicarea de comprese reci sau gheaţă pe zona tumefiată şi administrarea de medicamente antiinflamatorii şi de calmare a durerii. Medicul dentist va recomanda un tratament cu antibiotic pentru mai multe zile şi va drena dintele respectiv în cabinet, prin metode specifice, moment în care durerea va scădea ca intensitate. Dacă infecţia este mai întinsă, se poate face o mică in-cizie a zonei tumefiate respective, pentru un drenaj corespunzător. Stomatologul este cel care va stabili dacă dintele poate fi tratat ulterior dispariţiei abcesului sau va fi extras. Este foarte important ca această afecţiune să nu fie tratată doar la domiciliu, fără un consult de specialitate, deoarece, în lipsa unui tratament complet, pot apărea complicaţii.