Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Simptome şi tratament în afecţiunile inflamatorii ale pleoapelor

Simptome şi tratament în afecţiunile inflamatorii ale pleoapelor

Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Doina Dumitriu - 08 Apr, 2010

În rubrica de astăzi vă vom prezenta simptomatologia şi indicaţiile terapeutice pentru bolile care apar pe marginile libere ale pleoapelor, dar şi pentru afecţiunile inflamatorii ale glandelor din pleoape.

Bolile care apar fracvent în zona marginilor libere ale pleoapelor sunt cunoscute în medicină sub denumirea de blefarite. Acestea sunt de trei tipuri: eritematoasă, scuamoasă şi ulceroasă.

Blefarita eritematoasă apare la copiii care prezintă vicii de refracţie necorectate. Se caracterizează prin înroşirea şi tumefierea marginilor libere ale pleoapelor, care se accentuează după insomnii, eforturi oculare prelungite, în prezenţa luminii puternice sau într-o atmosferă de fum şi praf. Se însoţeşte de mâncărime şi senzaţie de arsură la nivelul pleoapelor.

Blefarita scuamoasă: pe fondul unei blefarite eritematoase se constată apariţia unor scuame, asemănătoare cu mătreaţa, care, îndepărtate, se refac repede, tegumentele pleoapelor rămânând roşii, iritate.

Blefarita ulceroasă: pe fondul congestiv al unei blefarite scuamoase se pot dezvolta agenţi microbieni, infectând rădăcina foliculului pilos şi antrenând căderea cililor (genele). Dacă se smulg cilii, din foliculul pilos se scurge o picătură de puroi. La rădăcina cililor se constată cruste galben-brune, care, după îndepărtare, lasă mici cratere. Aceste ulceraţii se cicatrizează, cilii se distrug sau devin friabili, cu orientare spre globul ocular, producând eroziunea corneei.

Cauzele apariţiei blefaritelor sunt multiple:

- cauze generale: avitaminoze, tulburări endocrine, infecţii respiratorii, stări alergice, afecţiuni hepatice şi renale;

- cauze locale: vicii de refracţie necorectate, iritaţii întreţinute de praf, fum, frig, căldură excesivă, substanţe chimice, agenţi microbieni (stafilococ).

Prezentarea la medicul oftalmolog este obligatorie.

Afecţiuni inflamatorii ale glandelor din pleoape

Orjeletul extern (ulciorul) este o inflamaţie acută de natură stafilococică a glandelor pielo-sebacee de la baza cililor. În general, apare izolat sau complică o blefarită cu tendinţă la recidive (la repetare), mai ales la copiii dispeptici, diabetici şi vulnerabili.

Afecţiunea debutează cu o tumefiere de tip inflamator, cu senzaţie de tensiune. După circa două zile, la locul dureros apare o colecţie purulentă ce se poate evacua spontan, eliminându-se o cantitate de puroi. După eliminarea puroiului, durerile dispar, edemul (umflătura) cedează treptat, iar ulceraţia se cicatrizează. Uneori, infecţia se poate propaga şi la alţi foliculi piloşi, producând orjelete în serie.

Orjeletul intern este o inflamaţie acută a glandelor sebacee de la nivelul pleoapei, produsă de stafilococ. Are aceeaşi simptomatologie ca şi orjeletul extern, dar mai accentuată, cu evoluţie de mai lungă durată şi cu tendinţa de deschidere spre conjunctivă.

Prezentarea la medical oftalmolog este obligatorie, acesta urmând să instituie tratament general şi local.

Cşalzionul este o inflamaţie a glandelor sebacee ale pleoapei, care se dezvoltă prin cronicizarea unui orjelet sau poate evolua de la început ca atare. Din punct de vedere clinic, se prezintă sub forma unui nodul care creşte treptat, până la dimensiunile unei alune, dur, proeminent, sub piele. Este dureros la palpare, iar evoluţia lui poate rămâne staţionară luni de zile, poate creşte sau regresa sau se poate suprainfecta. Tratamentul este exclusiv chirurgical.