Simptome şi tratament în deficitul de seleniu

Seleniul este o substanţă minerală şi un antioxidant, descoperit de cercetători în anul 1930. Apariţia lui nu a fost condiţionată de problemele generate de insuficienţa acestuia în organism, cum a fost în cazul majorităţii componenţilor alimentari, ci de toxicitatea acestei substanţe pentru animale. Vacile, care păşteau pe terenurile unde solul conţinea o cantitate mare de seleniu, sufereau de o maladie cronică, numită boala de sărătură (cu pierderea blănii, ciroză hepatică, modificarea copitelor şi distrofie musculară).

Importanţa seleniului pentru om nu a fost clară până în anul 1979, când cercetătorii chinezi au descoperit că o maladie serioasă (cardiomiopatia sau slăbirea muşchiului cordului) , poate fi prevenită prin administrarea seleniului la copiii şi tinerii suferinzi. Din acest moment o întreagă avalanşă de experienţe au confirmat rolul lui de antioxidant, care ajută vitaminele E şi C să protejeze organismul uman de diferite boli, cum ar fi cancerul şi, de asemenea, protejează ţesuturile noastre de distrugere sub acţiunea radicalilor liberi.

Seleniul poate fi asimilat direct din diferite alimente, cum ar fi produsele marine, rinichii, ficatul şi carnea. De asemenea, cerealele şi seminţele pot conţine cantităţi importante de seleniu, dar aceasta depinde de conţinutul de seleniu al solului pe care sunt cultivate. Fructele şi legumele conţin puţin seleniu.

Organismul are nevoie de seleniu, ca şi de vitamina E, pentru funcţionarea peptidei glutation - luptătorul contra radicalilor liberi şi antioxidant potenţial. Acest compus chimic sintetizat în organism asigură funcţionarea sistemului imunitar. Seleniul este necesar pentru sănătatea omului, deoarece sistemul imunitar ne protejează de infecţii, de apariţia cancerului şi, după toate probabilităţile, de îmbătrânire.

Interacţiuni benefice pentru organism

Vitamina E asigură împreună cu seleniul buna funcţionare a peptidei glutation, de aceea insuficienţa vitaminei E poate reduce capacitatea de asimilare a seleniului. Totodată, Vitamina C, un alt antioxidant puternic, contribuie la asigurarea metabolismului normal al seleniului, de aceea insuficienţa vitaminei C poate face dificilă asimilarea seleniului.

Suplimentul de seleniu poate fi administrat sub formă de L-selenometionină, în cantităţi de 100-200 mcg zilnic. Este indicat, de asemenea şi selenarul de sodiu.

Simptomele insuficienţei şi ale supradozării

Nivelul crescut al colesterolului, creşterea lentă, infecţiile frecvente, reducerea funcţiilor ficatului şi sterilitatea masculină sunt principalele semne ale insuficienţei substanţei în organismul uman.

În cazul în care dozele zilnice administrate sunt prea mari, există riscul apariţiei alopeciei (căderea abundentă a părului), artritei; unghiile devin fragile, apare senzaţia de gust metalic în cavitatea bucală, dureri musculare, irascibilitate, scade imunitatea , şi, în acelaşi timp, se reduc funcţiile rinichilor şi ficatului, care determină apariţia erupţiilor şi paloarea feţei.

Securitatea utilizării

Specialiştii avertizează asupra faptului că seleniul trebuie administrat sub formă de L-selenometionină, pe care organismul o asimilează repede şi în întregime şi care are efecte secundare minime. (sursa: www. sanatatea.com)