Simptome şi tratament în hipertiroidism

▲ Hipertiroidismul este cauzat de producţia excesivă de hormoni de către glanda tiroidă ▲ Cea mai frecventă cauză o reprezintă boala Basedow-Graves, care are o incidenţă de aproximativ 1 caz/1.000 şi este de 8-10 ori mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi ▲ Alte boli tiroidiene care determină hipertiroidism sunt guşile polinodulare şi nodulii tiroidieni unici hiperfuncţionali, denumiţi adenoame toxice ▲

Hipertiroidismul nu apare decât în cazul în care o boală afectează glanda tiroidă, deoarece, în condiţii normale, producţia hormonală este strâns reglată de glanda hipofiză şi de mecanisme de adaptare proprii ale tiroidei. Bolnavii se plâng, de obicei, de palpitaţii, transpiraţie excesivă, intoleranţă la căldură (preferă mediul rece), scădere în greutate.

Pielea e fină, elastică, umedă; părul este fin, lucios, creşte repede; bolnavii roşesc cu uşurinţă. Creşterea intensităţii arderilor în organism, cu producţie excesivă de căldură, duce la dilatarea vaselor din piele pentru a favoriza pierderea de căldură. În unele cazuri, apare creşterea temperaturii corpului (febra). Tensiunea arterială maximă creşte ca urmare a creşterii activităţii cardiace, tensiunea arterială minimă scade din cauza vasodilataţiei, bătăile cardiace sunt rapide şi puternice, pulsul este accelerat permanent, chiar şi în repaus sau în timpul somnului.

Scăderea în greutate poate fi importantă, în ciuda faptului că apetitul este, de regulă, exagerat, ca urmare a creşterii impresionante a intensităţii arderilor; pofta de mâncare creşte pe măsură, dar, în cazurile severe, aportul alimentar nu poate înlocui caloriile risipite de hormonii tiroidieni în exces. Deşi scăderea în greutate este regulă, în unele cazuri (de obicei tineri cu forme uşoare de boală), apare câştig ponderal prin aport alimentar excesiv, în condiţiile creşterii apetitului. Unii bolnavi au diaree.

Complicaţii la nivelul inimii

Creşterea muncii inimii poate determina probleme cardiovasculare sau le poate agrava pe cele existente, mai ales la persoanele vârstnice, care asociază frecvent o patologie cardiacă. Tulburările de ritm cardiac sunt frecvente. Unul din zece cazuri de fibrilaţie atrială apare ca urmare a hipertiroidismului, de aceea este necesară investigarea funcţiei tiroidiene în aceste cazuri.

Hipertiroidienii sunt obosiţi fizic, toleranţa la efort scade din cauza suprasolicitării cardiace şi pierderii de masă musculară, odată cu scăderea în greutate.

Bolnavii sunt neliniştiţi, iritabili, neobişnuit de activi, labili afectiv, gândirea şi vorbirea sunt accelerate. Hipertiroidienii trec rapid de la o idee la alta, fiind uneori greu de urmărit; atenţia scade, se concentrează cu dificultate. Adeseori au insomnie, dar se trezesc odihniţi, deşi au dormit mai puţin. Privirea este vie, mimica expresivă. Modificările psihice îi pot face pe hipertiroidieni greu de suportat şi de aceea pot intra în conflict cu familia sau colegii. Mulţi au tremor fin al mâinilor, accentuat de emoţii.

Diagnostic şi tratament

Pacientii cu hipertiroidism au, de obicei, guşă, adică o mărire a glandei tiroide, care poate avea dimensiuni impresionante.

Diagnosticul este simplu de făcut de către specialist, pe baza semnelor clinice. Confirmarea se face prin dozarea hormonilor tiroidieni în sânge (tiroxină totală - T4 sau fracţiunea ei liberă - FT4, triiodotironina - T3) şi a hormonului tireostimulant hipofizar (TSH). Aceste analize pot fi efectuate de multe laboratoare medicale şi nu sunt toate necesare pentru diagnostic în cazurile obişnuite. Ecografia tiroidiană şi scintigrama tiroidiană stabilesc cauza hipertiroidismului.

Tratamentul se face cu medicamente care blochează producţia hormonală tiroidiană, denumite antitiroidiene. Acestea determină atenuarea până la dispariţie a simptomatologiei, cu restabilirea echilibrului hormonal după 2-3 luni de tratament. Medicaţia singură poate duca la vindecare în multe cazuri de boala Basedow-Graves, după 1-2 ani de tratament sub supraveghere medicală. În celelalte cazuri este necesară terapia ablativă, adică excluderea ţesutului tiroidian „prea harnic“ prin intervenţie chirurgicală sau administrare de iod radioactiv, după o prealabilă pregătire cu medicamente antitirodiene. Spre deosebire de tratamentul medicamentos, care influenţează funcţia tiroidiană doar pe durata cât este administrat, procedurile chirurgicale conduc frecvent la insuficienţă tiroidiană (hipotiroidism), care necesită tratament cu hormoni tiroidieni pe toată durata vieţii.