Simptomele şi primul ajutor în caz de hemoragie

Hemoragiile sunt pierderi de sânge provocate de ruperea unui vas sangvin. Acestea pot fi clasificate în: interne şi externe după localizare; arteriale, venoase şi capilare după tipul de vas lezat; mici, moderate şi mari după cantitatea de sânge pierdută.

Hemoragia nazală (epistaxisul) este mai frecventă în copilărie, fără o cauză aparentă, frecvenţa acesteia scăzând după adolescenţă. Cauzele cele mai frecvente ale epistaxisului sunt reprezentate de suflarea nasului cu putere, stres sau emoţii puternice, loviri, introducerea degetului sau a unor corpuri străine în narine, infecţii respiratorii care afectează mucoasa nazală.

În această situaţie este contraindicată aşezarea pe spate a copilului, sângele înghiţit determinând reacţie de vomă. Aşezat pe un scaun, copilul trebuie îndemnat să scuipe într-un recipient sângele care îi ajunge în cavitatea bucală. În acelaşi timp se efectuează o compresiune la nivelul narinelor timp de aproximativ 10 minute. Aceste manevre, de cele mai multe ori, sunt suficiente pentru a opri hemoragia.

Hemoragiile digestive pot fi superioare, când sângele provine din esofag, stomac sau duoden şi eliminarea se face prin vărsătură şi melenă, sau inferioare, sursa hemoragiei fiind intestinul subţire, colonul şi rectul.

Hemoragiile digestive inferioare sunt de obicei de intensitate mai mică decât cele superioare, care îmbracă un caracter dramatic, determinând panica pacientului. Există situaţii în care bolnavul nu observă nici o modificare a aspectului scaunului şi, totuşi, în materiile fecale există sânge, dar în cantitate mică, punerea în evidenţă a acestuia realizându-se prin analize de laborator (hemoragii oculte). Toate aceste sângerări mici şi repetate timp de săptămâni sau luni, care pot fi la originea unor boli necunoscute, duc la anemierea gravă a organismului.

În aceste situaţii, pacientul trebuie să se prezinte de urgenţă la medic pentru investigaţii care să stabilească locul hemoragiei şi, deci, diagnosticul.

Hemoragiile uterine au drept cauze frecvente fibroame uterine, polipi endometriali, salpingite, endometrite. Alte sângerări, de obicei mai mici, pot apărea la nivelul sputei, scaunului sau urinei şi pot trece neobservate, dacă persoana respectivă nu este foarte atentă.

Hemoragiile externe, apărute în urma accidentelor grave, sunt însoţite, de obicei, de starea de şoc: extremităţi reci, puls mare (100-120 bătăi/minut) şi de amplitudine mică, tahicardie (număr crescut de bătăi cardiace), scăderea tensiunii arteriale, respiraţie superficială, stare de lipotimie.

Primul ajutor în caz de hemoragie

Paşii de acordare a primului ajutor în caz de hemoragie la un pacient accidentat:

- presiune directă asupra locului de sângerare, prin aplicarea unui pansament compresiv (se vor folosi pansamente sterile sau, în lipsa acestora, un prosop curat). În cazul în care pansamentul se îmbibă puternic cu sânge, se va efectua un altul pe deasupra, fără să se înlăture cel de dedesubt pe motiv că „e murdar de sânge“;

- presiune directă pe artera proximală (de deasupra locului de unde ţâşneşte sângele);

- se culcă victima cu capul mai jos decât trunchiul şi picioarele pentru a asigura circulaţia cerebrală;

- garoul se va folosi excepţional numai în hemoragii masive, la rădăcina membrelor şi se notează pe un bileţel data, ora şi minutul aplicării. Garoul poate fi menţinut maximum o oră;

- se trimite urgent accidentatul la spital.