Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Simptomele şi tratamentul tiroiditelor

Simptomele şi tratamentul tiroiditelor

Un articol de: Simona Alina Strugariu - 22 Iulie 2009

Tiroiditele sunt afecţiuni ale glandei tiroide, ce apar consecutiv inflamaţiei acute sau cronice a acestei glande. Vom prezenta, pe scurt, principalele forme şi caracteristicile generale ale fiecăreia dintre ele.

Tiroidita acută este o inflamaţie a glandei tiroide, cu debut brusc, însoţită de semne generale de infecţie (febră, stare generală alterată, puls accelerat). Cel mai frecvent, infecţia glandei este secundară unei infecţii faringo-amigdaliene sau unei septicemii. Se caracterizează prin tumefacţia dureroasă a regiunii cervicale anterioare (gât), cu înroşirea tegumentului (a pielii) şi o mărire de volum a ganglionilor din această zonă. Fără tratament imediat (antibiotic, antiinflamator, cortizon, antalgic), evoluţia poate fi spre abcedare (supuraţie). Uneori, este nevoie de intervenţie chirurgicală, care să evacueze colectia de puroi.

Tiroidita subacută este o inflamaţie nesupurativă a glandei tiroide, ce are la bază o cauză virală şi poate însoţi o faringo-amigdalită sau parotodită epidemică (oreion). Apare o mărire de volum a glandei tiroide care este dură la palpare, însoţită de durere vie în regiunea precervicală, ce poate iradia în urechi şi maxilar. Spre deosebire de forma acută, nu se însoţeşte de o mărire de volum a ganglionilor cervicali. Evoluţia este trenantă (2-3 luni), cu vindecare fără sechele sub tratament cu cortizon. Nu se vor prescrie antibiotice, având în vedere cauza virală a acestei afecţiuni.

Tirodita cronică limfomatoasă este cea mai frecventă formă de tiroidită, fiind o afecţiune autoimună. Prezintă caracter familial, poate avea şi o predispoziţie genetică şi apare cu precădere la femei (90%). Din punct de vedere clinic, apar semne de hipotiroidism - apatie, somnolenţă, tremurături, creştere în greutate, instalate la o persoană cu o guşă de volum mediu, care a crescut progresiv în câteva săptămâni sau luni, fără durere sau febră.

Diagnosticul de certitudine este dat de evidenţierea autoanticorpilor tiroidieni în sânge.Tratamentul constă în cortizon şi hormoni tiroidieni. Unele forme pot evolua spre hipotiroidism şi, foarte important, unele cazuri pot degenera malign (se pot transforma în cancer).

Tiroidita cronică fibroasă este o formă rară, ce presupune transformarea scleroasă a glandei tiroide, care se extinde şi la structurile vecine. Debutul este lent, întotdeauna unilateral, cu transformarea tiroidei într-o guşă de duritate lemnoasă, nedureroasă, cu aderenţe în jur. Nu sunt afectaţi ganglionii din jur şi nu apar semne inflamatorii, dar pot fi prezente semne cauzate de compresiunea de către glandă pe structurile vecine: trahee, esofag, venă jugulară internă sau nervi recurenţi (dificultate la înghiţit, răguşeală, tuse). Tratamentul înseamnă hormonoterapie şi intervenţie chirurgicală în formele cu compresiune pe trahee sau esofag.