Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Sinuzita, ameliorată cu remedii din plante
Regimul de viață și terapia pe care trebuie să le urmeze persoanele afectate de sinuzită impun repaus, odihnă la pat pentru măcar o zi sau două, într-o cameră curată (fără praf), cu aer umidificat și bine încălzită (la temperatura de circa 20˚C). Se interzice păstrarea în cameră a florilor puternic mirositoare și a animalelor de casă. Infuziile din plante recomandate în această boală au efect antiseptic și antibiotic.
Inflamație a mucoasei care căptușește cavitățile oaselor, dar care poate fi tratată cu succes cu ajutorul remediilor naturiste, sinuzita apare frecvent pe o rinită banală a mucoasei nazale. Afecțiunea poate fi transmisă de la o persoană deja bolnavă, prin inspirarea pe nas a microbilor. De asemenea, se poate manifesta ca o complicație a gripei, guturaiului, rujeolei și scarlatinei.
Principalele simptome ale sinuzitei sunt scurgerile nazale, strănutul, febra, dureri frontale, de ochi și sub pomeții obrajilor, congestiile nazale, blocarea căilor respiratorii cu secreții mucoase sau purulente, umflarea pleoapelor superioare și stare generală proastă. În fitoterapie sunt recomandate mai multe tipuri de tratamente, în majoritate aplicabile pe cale externă:
- inhalații sau băi de aburi, seara, cu flori de mușețel, lavandă, coada-șoricelului, mentă, cimbrișor, măghiran, salvie, cetină de pin, ceapă, sare, cu efecte antiseptice, antiinflamatoare, sedative și sudorifice;
- aspirații nazale cu infuzii călduțe de mușețel, mentă, salvie, soc, coada-calului, sunătoare, coada-șoricelului, rădăcini de cerențel, semințe măcinate de schinduf sau de in;
- cataplasme locale cu terci de tătăneasă, coada-calului, cartofi cruzi, stropiți cu alcool, rădăcini de schinduf, flori de fân sau frunze zdrobite de varză albă, ținute peste noapte;
- masaje locale cu uleiuri eterice (mentă, lavandă, pin, eucalipt), cu tinctură de propolis și bitter suedez și cu alifie de gălbenele și cătină.
Pentru consum intern sunt indicate infuziile din flori de mușețel, salvie, coada-șoricelului, trei-frați-pătați, răchitan (câte două-trei căni pe zi), iar în cazul unui focar de infecție sunt eficiente ceaiurile de gălbenele, crețișoară, coacăz negru și răchitan (câte două-trei ceaiuri pe zi), cu efecte antiseptice și antibiotice.
Un foarte bun remediu vine și dinspre apiterapie - soluția de propolis 5% în alcool, din care se pun câte 5 picături în fiecare nară, de trei ori pe zi, sau mestecarea unei bucăți de fagure cu miere (15 minute pe zi) și consumul zilnic a două lingurițe cu căpăceală de fagure, timp de trei zile consecutiv. Și în cazul alimentației este necesară o atenție deosebită. Se impune repaus alimentar absolut măcar două-trei zile, numai cu lichide sub formă de sucuri și ceaiuri antiinflamatoare, cu mușețel și cimbrișor, având rolul de a păstra umedă mucoasa nazală.
Alimentația va fi una ușoară, cu legume și fructe ce conțin vitamina C și săruri minerale: suc de lămâie diluat cu apă călduță luat dimineața, înainte de masă, suc de orz verde, spanac, varză albă, ridichi negre, caise, boabe de ienupăr, germeni de cereale, lapte și produse lactate (iaurt, brânzeturi). Este indicat hreanul ras și amestecat cu puțin suc de lămâie (câte o linguriță de două ori pe zi, dimineața și seara, după care nu se mai consumă nimic timp de 30 minute). Pe zona sinusurilor se pun comprese cu apă caldă, cataplasme cu ceapă tăiată mărunt, sare sau mălai, se fac băi calde de șezut (două pe săptămână) și băi alternative (calde-reci) de picioare. Pe sinusuri se pot pune săculeți cu nisip fierbinte, care vor fi schimbați după ce se răcesc.
(Din arhiva de articole a prof. Constantin Milică)