Sparanghelul, un adevărat „medicament“ antiinflamator

Sparanghelul este o legumă suculentă și savuroasă, conține un amestec stimulent de nutrienți care ajută la creșterea energiei, curățarea tractului urinar și neutralizarea excesului de amoniac. Cu un conținut ridicat de vitamina K și folat (vitamina B9), sparanghelul este extrem de bine echilibrat.

„Sparanghel” este un cuvânt grecesc, însemnând tulpină sau tragere. Grecii credeau că sparanghelul este un „medicament” care vindecă durerile de dinți și tratează cu succes înțepăturile de albine. Romanii au devenit mari iubitori de sparanghel și au crescut planta în curți cu ziduri înalte, iar, în cuceririle lor, au răspândit-o în lume.

Leguma conține asparagina aminoacidă, care este importantă în dezvoltarea și funcționarea creierului, și crom, un mineral care ajută insulina să transporte glucoza în sânge și care poate combate anumite tipuri de cancer, inclusiv cancerul de oase, sân, plămâni și colon.

Sparanghelul este extrem de scăzut în calorii, nu are grăsimi și este sărac în sodiu. Poate fi consumat crud sau gătit. Însă, cu cât sparanghelul este gătit într-o perioadă mai lungă, cu atât pierde mai mulți nutrienți. Gătirea acestuia pentru o perioadă prea scurtă, însă, are ca rezultat tulpini dure. Secțiunile de vârf, de mijloc și de jos ale sparanghelului au sensibilități diferite la timpii de gătire. Vârful pierde cel mai repede nutrienți, de aceea se recomandă gătirea segmentelor de sparanghel în perioade diferite.

Fiind extrem de bogat în vitamina K, sparanghelul ajută la coagularea sângelui, iar nivelul ridicat de vitamine B ajută la reglarea homocisteinei aminoacizilor. Dar o cantitate prea mare de vitamine B poate crește riscul în bolile de inimă. Sparanghelul are mai mult de 1 gram de fibre solubile pe tijă, ceea ce scade riscul bolilor de inimă, iar asparagina aminoacidă ajută la detoxifierea corpului de excesul de sare.

Planta are și efecte antiinflamatorii excelente și niveluri ridicate de antioxidanți, ambele putând contribui la reducerea riscului de boli cardiovasculare. Ca și în cazul bolilor de inimă, riscul de diabet de tip 2 crește odată cu inflamația excesivă și stresul oxidativ. Prin urmare, impresionantele proprietăți antiinflamatorii ale sparanghelului și nivelurile ridicate de antioxidanți îl fac un bun aliment preventiv.

Antioxidanții pe care îi conține ajută la protejarea pielii, prevenind formarea ridurilor. Sparanghelul poate acționa și ca un diuretic natural, ajutând organismul să elimine excesul de sare și apa, ceea ce îl face deosebit de bun pentru persoanele care suferă de edem și hipertensiune arterială. În schimb, sparanghelul este contraindicat persoanelor care au pietre la rinichi.

Datorită cantității mari de fibre și proteine pe care le conține, ajută la stabilizarea digestiei. Sparanghelul mai conține și inulină, o fibră dietetică ce nu se descompune și nu se digeră până ajunge în intestinul gros. Acolo, hrănește bacteriile cunoscute pentru îmbunătățirea absorbției de nutrienți, scăderea alergiilor și reduce riscul de cancer de colon.

Fitonutrienții numiți saponine se găsesc în cantități ridicate în sparanghel. Aceştia au componente solubile atât în grăsimi, cât și în apă, ceea ce înseamnă că ajută organismul în mai multe moduri decât o pot face alți fitonu­tri­enți. Saponinele pot inhiba producerea de molecule inflamatorii, pentru a promova activitatea globulelor albe, fiind utile, astfel, în prevenirea formării tumorii secundare.

Consumul cu regularitate al sparanghelului nu are efecte secundare, dar pot exista unele reacții adverse incomode, cum ar fi aerofagia și mirosul specific al urinei. De asemenea, este posibilă alergia la sparanghel, caz în care nu ar mai trebui consumat. Persoanele care sunt alergice la legumele din clasa sparanghelului, cum ar fi ceapa, usturoiul și arpagicul, sunt mai susceptibile să fie alergice la sparanghel. Printre simptome se numără rinita alergică, urticaria, respirația cu probleme și edem al gurii şi buzelor.