Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Stresul: lumini şi umbre
A devenit un fapt obişnuit ca în conversaţiile dintre două persoane să se audă propoziţiile: "sunt stresat" sau "evită stresul". Majoritatea oamenilor consideră stresul ca ceva dăunător pentru sănătatea lor. Mai puţini ştiu însă că există şi o latură pozitivă a acestui fenomen.
De exemplu, atunci când cineva trebuie să vorbească în public au loc modificări importante (ritm cardiac accelerat, creşterea presiunii arteriale) care au ca rol irigarea cu prioritate a muşchilor şi creierului. Concomitent au loc şi dilatarea bronhiilor, creşterea oxigenului din sânge şi a glucozei eliberate de ficat în circulaţia generală. În felul acesta, tot organismul se mobilizează pentru a face faţă activităţii respective. Acest fenomen fiziologic se numeşte "sindrom general de adaptare" şi constituie partea pozitivă a stresului. Ansamblul modificărilor descrise mai sus este urmarea eliberării din glandele suprarenale a unor hormoni numiţi catecolamine, care au rolul de a pune organismul în stare de alarmă. După încheierea activităţii, eliberarea hormonilor menţionaţi încetează şi organismul revine la starea de repaus. Când însă stresul este de lungă durată, organismul are nevoie de energie pentru o perioadă mai lungă şi acest fapt se realizează prin intrarea în scenă a altui hormon important al glandei suprarenale, şi anume cortizolul. În mod normal, secreţia acestui hormon urmează un ritm de 24 de ore. Aproape absent în timpul nopţii, el este secretat puternic dimineaţa, îşi păstrează un nivel destul de ridicat peste zi, cu încă un vârf în apropierea serii. Cortizolul asigură buna funcţionare a metabolismului celular, creşte nivelul glucozei în sânge, reduce durerea şi inflamaţia, dar inhibă sistemul imunitar. În condiţiile unor evenimente nedorite (maladie gravă, eşec profesional sau familial, agresiune, accident sau doliu), controlul sistemului nervos asupra nivelului hormonal este depăşit, cortizolul rămânând la valori ridicate şi dereglând, astfel, întregul organism. Persoana se plânge de insomnie, anxietate, transpiraţii, bătăi neregulate ale inimii, tulburări de apetit, de memorie, de concentrare şi se observă schimbări ale comportamentului. Rezervele de energie se epuizează, se ajunge la o stare de anxietate cronică, individul intrând într-o fază de slăbiciune persistentă. În aceste condiţii, funcţiile imunitare scad, apărarea organismului se prăbuşeşte, iar probabilitatea apariţiei unei infecţii microbiene sau virale creşte semnificativ. Studii efectuate în Franţa au confirmat cele de mai sus. Astfel, un studiu efectuat pe voluntari împărţiţi în două loturi (stresaţi/ nestresaţi), infestaţi cu virusul gripei A sezoniere (care contaminează cu o frecvenţă de 98%), a arătat un procent semnificativ mai mare de îmbolnăviri la persoanele stresate (care aveau în mod cronic nivelul cortizolului crescut). Dacă, într-o primă fază, cortizolul determină în creier o mai bună comunicare între neuroni (cazul stresului pozitiv), cu timpul, odată cu continuarea stării de stres, neuronii răspund din ce în ce mai greu la solicitări, pentru a se proteja de bombardamentele de impulsuri negative. Alarmaţi de frecvenţa situaţiilor stresante şi de consecinţele devastatoare ale acestuia, cercetătorii au căutat câteva soluţii pentru a lupta cu acest fenomen. Iată câteva dintre ele: - restabilirea încrederii în sine cu ajutorul unor programe care implică participarea unor psihologi. Indicaţia este valabilă mai ales pentru copii şi adolescenţi; - exerciţii fizice regulate. Mai multe studii efectuate în Marea Britanie au arătat că după exerciţiile fizice se instalează o stare de bine şi dispariţia efectelor anxiogene; - utilizarea jocurilor pe calculator, în special a acelora care ar putea îmbunătăţi performanţele profesionale; - deoarece medicamentele antistres nu au decât efecte trecătoare, iar alcoolul adânceşte stresul, mult mai eficientă pare a fi psihoterapia. Toate metodele enumerate mai sus vor da rezultate mai bune dacă vor fi completate cu o igienă de viaţă şi alimentaţie sănătoasă şi cu o perioadă suficientă de somn, zilnic.