Strugurii, „pastile tămăduitoare pentru orice boală“

Suntem în plin sezon de recoltare a strugurilor de masă şi de vin. De aceea, ar fi util să reamintim câteva lucruri legate de proprietăţile terapeutice ale acestor daruri ale toamnei.

Acţiunile terapeutice ale strugurilor au fost cunoscute încă din Antichitate, boabele fiind considerate „pastile tămăduitoare pentru orice boală“.

În compoziţia strugurilor sunt importante lecitinele cu fosfor, enzime, proteine, flavonoide, taninuri şi un fond de vitamine (A, C, E, PP şi complexul B). Un rol deosebit îl prezintă conţinutul ridicat în substanţe minerale, cu efect puternic mineralizant. Potasiul are rol depurativ, de curăţire a sângelui de toxine şi previne apariţia osteoporozei.

În afecţiuni ale aparatului digestiv, strugurii au foarte multe efecte tămăduitoare, fiind consideraţi un panaceu general al stomacului, cu următoarele acţiuni:

- stimularea funcţiilor în cazul digestiei lente şi a atoniei gastro intestinale;

- rol în unele boli ale ficatului şi colecistului, litiază biliară, ciroză, ascită, hepatită, enterite, dizenterie, congestia ficatului şi a splinei, intensificarea secreţiei bilei din colecist spre duoden, gastrite, constipaţii cronice, intoxicaţii cu mercur sau plumb;

- neutralizarea excesului de acizi din stomac;

- eliminarea materiilor reziduale din colon prin consumul strugurilor cu pieliţă;

- reducerea colesterolului, obezitate, hemoroizi.

La nivel renal, consumul de struguri proaspeţi acţionează favorabil în combaterea litiazei renale, nefrite, edeme renale.

În bolile cardiovasculare au fost semnalate efecte bune prin scăderea hipertensiunii arteriale, a aterosclerozei coronariene şi reducerea colesterolului total, cu împiedicarea depunerii plăcilor de colesterol rău (LDL) în interiorul arterelor şi al vaselor de sânge.

Consumul strugurilor este benefic în bronşită, astm bronşic, tuse convulsivă, stări febrile şi tuberculoză.

Curele prelungite cu struguri pot avea acţiuni favorabile în prevenirea şi combaterea cancerului, astenie, surmenaj, reumatism, în favorizarea acuităţii vizuale şi unele afecţiuni dermatice (acnee, dermatoze, furuncule, eczeme, varice, reîntinerire cutanată).

La copii, la vârstnici şi la bolnavi în convalescenţă strugurii sunt recomandaţi în cazuri de anemie, rahitism, avitaminoze, demineralizare şi îmbătrânire prematură.

Efectele terapeutice sunt diferenţiate în funcţie de soiul viţei cultivate. Strugurii albi sunt stimulatori ai funcţiilor digestive, iar strugurii negri, mai astringenţi datorită conţinutului ridicat în taninuri din pieliţe, sunt benefici în tonifierea organismului şi în combaterea diareei.

Strugurii plantelor crescute în mult soare, pe soluri calcaroase, au proprietăţi depurative, diuretice şi energizante prin conţinutul mare de zaharuri solubile, în timp ce strugurii mai acri, crescuţi în condiţii mai reci şi de umbră au proprietăţi laxative, purgative. În plus, strugurii negri conţin o cantitate mare de procianidine, cu rol important în apărarea inimii, scăderea hipertensiunii arteriale şi a nivelului de colesterol. La nivelul pielii se constată efecte protectoare şi de redare a elasticităţii şi prospeţimii tenului.

Formele de utilizare

Cura de struguri durează 3-4 săptămâni, consumând zilnic până la 1-2 kg/zi. În primele 2-3 zile se consumă câte un ciorchine înainte de cele trei mese. Treptat se măreşte doza zilnică timp de 2-3 săptămâni. Ulterior se reduce cantitatea de struguri, trecând la alte alimente. Supradoza curei nu este indicată, întrucât poate afecta ficatul, care va prezenta stări de oboseală.

Diabeticii şi persoanele supraponderale vor consuma cantităţi moderate, cunoscând valoarea energetică foarte ridicată.

Mustul sau sucul nefermentat din struguri este considerat un medicament valoros datorită conţinutului biochimic complex, mai ales în săruri minerale. Acesta are proprietăţi asemănătoare cu mierea de albine, fiind denumit „lapte vegetal“, superior laptelui de vacă prin conţinutul în zaharuri, materii azotate, săruri minerale şi valoare calorică foarte ridicată (peste 900 calorii la 1 kg).

Principalele proprietăţi terapeutice sunt: tonic-aperitive, nutritive, depurative, stomahice, laxative, diuretice şi mineralizante.

Cura cu must durează 3-4 săptămâni, consumând câte un pahar dimineaţa, pe nemâncate şi alte două pahare înainte de cele două mese principale. Treptat, doza zilnică poate creşte până la 2 litri. În caz de obezitate se consumă zilnic câte 750-1.000 ml must, timp de o zi-două pe săptămână.