Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Strugurii-ursului, cei mai buni prieteni ai rinichilor

Strugurii-ursului, cei mai buni prieteni ai rinichilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Constantin Milică - 20 Iul, 2014

Frunzele de strugurii-ursului au fost folosite cu succes în medicina populară încă din timpuri străvechi. Substanţele chimice pe care planta le conţine o recomandă în fitoterapia bolilor de rinichi, precum şi ca dezinfectant natural.

Cu multe secole în ur­mă, medicii eu­ro­­peni considerau că frunzele şi fruc­te­le acestui arbust sunt neîn­tre­cute în tratamentul bolilor de rinichi. Cărţile de medicină din secolul al XIII-lea, semnate de Wales şi Meddyon, precum şi şcoa­la de medicină din Mont­pel­lier, din secolul al XVI-lea, a­pre­ciind calităţile curative ale a­cestei plante, au elaborat pri­me­le reţete de tratament pentru durerile nefrotice, pentru li­ti­aza renală şi pentru mucoz­i­tă­ţile din urină, folosind frun­ze­­le de strugurii-ursului, cu e­vi­­dente proprietăţi antiseptice  şi diuretice. Ulterior, medici din Viena, Berlin, Berna, Zü­rich, Paris şi Madrid şi-au în­drep­tat atenţia spre această plan­tă, urmărind tratarea rini­chi­lor bolnavi.

Cu denumirea ştiinţifică de Ar­ctostaphylos uva-ursi, acest ar­bust creşte spontan în zonele mon­tane şi în pădurile de pin din depresiunile alpine, inclusiv pe stâncăriile calcaroase. În Ro­­mânia, specia este declarată mo­­nument al naturii, fiind o­cro­ti­tă în rezervaţiile de la Scă­ri­şoa­ra (judeţul Alba) şi de la Ră­chitişul-Mare (judeţul Su­cea­va).

Însăşi denumirea populară a speciei arată că organele plan­tei sunt împărţite frăţeşte în­tre oameni (care folosesc frun­zele cu gust dulceag şi a­s­trin­­gent) şi urşi (care îşi reven­di­­­că gustul plăcut al fructelor ro­şii-strălucitoare).

În conţinutul biochimic al frun­zelor se evidenţiază pre­zen­ţa arbutozidei, un derivat gli­cozidat al hidrochinonei, ca­re, alături de alte glucizide fe­no­lice (arbutina, metilarbu­ti­na), prezintă proprietăţi dezin­fec­­tante şi antiseptice, în com­ba­­terea multor specii de micro­or­ganisme: Staphylococcus au­re­­us, Escherichia coli, Bacillus sub­tilis, Mycobacterium smeg­ma­­tis şi Shigella sonnei. Aceste spe­cii au capacitate enzimatică ri­dicată de scindare a me­ta­bo­li­ţi­lor din hidrochinonă.

Alţi compuşi bioactivi din frun­ze sunt: taninuri galice şi ca­tehinice, flavonoide, rezine şi a­cizi organici, al căror ansamblu asigură proprietăţi antisep­ti­­ce, antibacteriene, dezinfec­tan­t­e urinare, antihemoragice, as­tringente şi diuretice.

Din practica medicală de lun­gă durată s-a dovedit că frun­­zele, recoltate la începutul ve­rii, şi fructele, recoltate spre sfâr­şitul verii, au efecte tera­pe­u­tice evidente în prevenirea şi com­baterea afecţiunilor renale şi genitale (cistite, pielite, pie­lo­nefrite, uretrită, albuminu­rie, colibaciloză renală, hiper­me­­noree, hematurie, inflamaţii şi infecţii urinare, litiază rena­lă, edeme, prostatită şi reduce­rea acidului uric).

Alte acţiuni benefice ale or­ga­­nelor vegetale ale plantei s-au do­vedit atât în tratamente in­ter­­­ne (diaree, dizenterie, en­te­ro­­­colite, diabet zaharat, tuse, he­­moptizie), precum şi în trata­men­­te externe (furunculoză, her­­pes, candidoză, abcese in­fec­­ta­te cu Staphylococcus aureus).

În fitoterapie, în scopul com­­ba­­­terii diferitelor afecţi­uni, frun­­zele de strugurii-ur­su­lui se fo­­losesc sub formă de in­fuzii, de­coc­turi, macerate, pul­beri, tinc­turi în alcool 700 şi ungu­en­t­e.

Există şi preparate industriale din frunzele de strugurii-ur­sului, prezentate sub formă de pulberi (Solvefort, Uroflux) sau prin asocierea extractelor ve­getale cu substanţe de sinte­ză (Cystinol, Herniol şi Ne­phro­norm).

Datorită conţinutului ridicat în taninuri, este indicat ca du­ra­­ta tratamentului să nu de­pă­ş­ească şapte zile consecutiv, pen­tru a evita posibile leziuni he­patice.