Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Sucul de păpădie stimulează funcţiile hepatice
Cu această virtute terapeutică, de tămăduire a bolilor hepatice, păpădia este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Plantă cu calităţi terapeutice de excepţie, ea ar trebui să nu lipsească din terapia de primăvară a fiecărei persoane.
Denumirea ştiinţifică a păpădiei este Taraxacum officinale. În scopuri alimentare şi medicale se recoltează toate organele plantei (frunze, tije, rădăcini), cea mai indicată fiind recoltarea părţii aeriene (herba) împreună cu rădăcina.
Frunzele se adună primăvara devreme, pentru a fi consumate proaspete, în salate. Tulpinile (tije) se adună fără floare, din aprilie până în septembrie, pentru a fi mâncate câte 8-12 în fiecare zi. Rizomii şi rădăcinile se recoltează în lunile iulie-octombrie, când au un conţinut maxim de taraxacină (principiu amar) şi de inulină.
Toate aceste organe ale plantei au un complex de substanţe care explică multiplele sale proprietăţi terapeutice. În rădăcini şi rizomi predomină taraxacina, un principiu amar asemănător cu lactucopirina din salata verde, vitamine (A, B, C, D), substanţe minerale cu potasiu, calciu, fier şi zinc.
În organele aeriene (frunze, tulpini florifere) se păstrează nivelul ridicat de taraxacină, ulei eteric, săruri de fier (cu 50% mai mult decât în frunzele de spanac), precum şi substanţe antibiotice naturale.
Păpădia are funcţie depurativă şi detoxifiantă a sângelui şi ficatului, asigură un tonus general al organismului. La nivelul sângelui acţionează şi ca hipoglicemiant şi hipocolesterolemiant.
Rizomii de păpădie au proprietăţi puternic depurative, eliminând toxinele de origine infecţioasă din ficat şi bilă, dar şi cele provenite din alimente poluate.
Forme de utilizare:
- infuzie din două linguriţe plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează 10 15 minute, se strecoară şi se beau zilnic 2 3 ceaiuri puţin amărui, după mesele principale, timp de 4-6 săptămâni, având efecte în purificarea sângelui, icter, colecistite, dischinezie biliară, normalizarea circulaţiei sângelui, ateroscleroză, reumatism, gută, afecţiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor şi ulcerelor varicoase şi eliminarea toxinelor din organism;
- decoct din 30 50 g rădăcini şi frunze proaspete puse într-un litru de apă rece; se lasă la macerat peste noapte, iar în dimineaţa următoare se fierbe timp de 10 minute, se infuzează 4 ore, se strecoară şi se beau două ceaiuri îndulcite cu miere pe zi, unul cu 30 minute înainte de micul dejun şi altul la o oră după micul dejun, având efecte în bolile de rinichi, insuficienţă hepatică, tulburări digestive, dispepsii, icter cataral şi hemoragii interne.
- salată din 100 g frunze tinere, recoltate primăvara până în mijlocul verii, care se ţin 30 minute în apă sărată pentru a îndepărta gustul amărui; se mărunţesc şi se amestecă cu 25 g pătrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, oţet şi mărar. După o cură de două săptămâni are proprietăţi nutritive la convalescenţi şi la persoane anemice, aducând organismului un supliment de săruri (calciu, magneziu), compuşi proteici şi substanţe antibiotice naturale. Are şi efecte vindecătoare în reumatism, obezitate şi oboseală generală.
- tulpini (tije) fragede, mestecate în gură, pe stomacul gol, câte 5-8 bucăţi pe zi, timp de 2-4 săptămâni, cu efecte de ameliorare rapidă a durerilor reumatice şi a inflamaţiilor glandulare şi hepatice, stimularea funcţiei vezicii biliare, cu dizolvarea şi eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroză, gută, depurarea sângelui, afecţiuni ale splinei, evitarea stării de oboseală şi lipsa de energie. Persoanele astenice şi obosite vor simţi din primele zile o senzaţie de revigorare a vitalităţii corpului. În tratamentul diabetului se consumă zilnic câte 10 12 tije. La început tijele au gust amar, dar ulterior devin fragede şi suculente.
- suc din rădăcini proaspete şi frunze, preparat în lunile august septembrie, prin adaos de glicerină (o lingură), apă şi alcool de 90°; se ia câte o lingură, de trei ori pe zi, timp de 3-6 săptămâni, fiind indicat în obezitate, reumatism, litiază, stimulent al funcţiilor hepatice şi renale, elimină calculii biliari şi intervine în stări de oboseală, astenie nervoasă, afecţiuni dentare, revigorarea tenului şi în boli circulatorii.