Suprasolicitarea, factorul principal în declanşarea spondilozelor la femei

Dacă pentru orice activitate într-un atelier, laborator, birou sau şantier, de exemplu, se are în vedere asigurarea tuturor condiţiilor de muncă, astfel încât oboseala omului şi riscurile de accidente să fie cât mai mici, pentru munca unei femei în gospodăria sa, aceste măsuri de precauţie rămân la latitudinea şi posibilitatea fiecăruia. Femeia însă nu trebuie să-şi suprasolicite organismul în activităţile casnice, deoarece efortul prelungit poate duce la instalarea unor boli chinuitoare, cum ar fi artroze, reumatisme sau spondiloze.

Aprovizionarea cu alimente şi pregătirea hranei, spălatul rufelor şi curăţenia, precum şi creşterea copiilor se face, în general, cu „avânt şi energie“, după terminarea programului de lucru în serviciul pe care îl are. Să trecem în revistă activităţile extraprofesionale, casnice, care, uneori, duc la îmbolnăvirea femeii, precum şi posibilităţile de prevenire şi remediere a neajunsurilor în muncă.

Pregătirea hranei este o artă şi o ştiinţă de calităţile căreia sănătatea sau chiar viaţa familiei depinde, mai ales că de cel puţin trei ori pe zi trebuie pusă şi strânsă masa. Dacă pentru un mic butic sau tarabă, pe lângă „vânzător“, există şi un manager care gândeşte, o altă persoană care face aprovizionarea şi un contabil care să ţină socotelile, o gospodină îşi face singură planurile cu ce găteşte a doua zi, singură îşi târguieşte şi drămuieşte banii şi tot ea cară sacoşele acasă. De aceea, ar fi indicat ca măcar căratul cumpărăturilor să se facă ca şi în oraşele din vestul ţării, cu un cărucior de piaţă, sau ca în ţările vestice, o dată la 7-14 zile, cu toate semipreparatele şi preparatele ambalate igienic.

La ţară, femeile trebuie să care alimentele din beci, din pod, din fundul grădinii, din grajd sau hambar, cele necesare pregătirii mâncării din gospodăria proprie, dar tot cu alergătură şi efort. Este drept, gospodinele noastre nu mai fac mâncare la pirostrii, afară sau pe vatră, într-un singur ceaun, dar plitele şi aragazele au o înălţime fixă neadaptabilă înălţimii fiecărei femei, ca de altfel şi mesele, dulapurile, chiuvetele din bucătărie. După câteva ore de stat în picioare şi aplecate spre cele ce se pregătesc, cel mai afectat este spatele. Spondilozele cu hernia de disc, pe lângă artrozele la genunchi şi varice, sunt boli apărute sau agravate de munca în bucătărie.

Până nu vom ajunge ca în fiecare casă preparatele şi semipreparatele ce se încălzesc în 2-3 minute la microunde să fie servite în veselă de unică folosinţă, care, odată cu paharele şi faţa de masă, se aruncă, să încercăm să facem unele adaptări în bucătărie: aragazul şi chiuveta să fie ridicate sau coborâte până la brâul gospodinei, masa de lucru şi dulapul de alimente şi vase să fie cât mai aproape, pentru a nu face kilometri în bucătărie. Un scaun înalt, cu rotile, ca în laboratoarele sau birourile moderne, ar fi util, pentru a uşura picioarele.

Spălatul rufelor cu apă rece, un pas sigur spre reumatism

Spălatul rufelor rămâne încă o povară în multe case, pentru că maşinile automate de spălat, stors şi uscat au încă preţuri mari pentru majoritatea populaţiei. Cazanul de rufe, balia şi căzile, apa încălzită pe plită rămân încă o realitate, mai ales în cazul localităţilor rurale. Statul aplecat cu mâinile în apă rece şi detergenţi, alternând cu efortul de stoarcere a rufelor, căratul apei reci sau calde, precum şi întinsul rufelor iarna, afară, sunt cauze sigure ale reumatismului acutizant, a pneumoniilor sau, cel puţin, al febrei musculare.

A spăla câte puţin şi frecvent, înmuind în prealabil rufele, pregătind la îndemână, într-o încăpere, apa caldă şi rece sau a vă folosi de o maşină de spălat, oricât de simplă, toate acestea sunt posibilităţi de a diminua eforturile şi riscurile.

Astfel, apelând la noutăţile tehnicii şi la preceptele civilizaţiei moderne, se poate veni în sprijinul femeii, pentru a nu o împovăra şi mai mult, dar mai ales pentru a nu-i pune în pericol sănătatea.