Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Talpa-gâștei, o plantă „sedativ”

Talpa-gâștei, o plantă „sedativ”

Un articol de: Ziarul Lumina - 21 Ian, 2019

Planta are proprietăți terapeutice asemănătoare cu cele ale valerianei, dar de trei ori mai puternice. Astfel, este recomandată în fitoterapie pentru efectele sale sedativ-cardiace și nervoase, hipotensive, vasodilatatoare periferice, antispastice, antiastmatice, expectorante, antiinflamatoare, cicatrizante, astringente, calmante, vulnerare, tonic-generale, stimulatoare. În medicina naturistă este utilizată partea aeriană înflorită a plantei, fără tulpinile groase și lignificate (Herba Leonuri).

Originară din Asia, talpa-gâștei este o plantă cu multiple virtuți vindecătoare, foarte bine cunoscută și în medicina populară românească. De altfel, în popor i s-au dat diverse denumiri: apucătoare, coada-leului, catușniță, iarba că­șunătorii, talpa-lupului, somni­șor. Crește pe marginea pădurilor, drumurilor și a căilor ferate, prin zăvoaie umede, dărâmături, locuri necultivate din zonele de câmpie și deal, până la altitudinea de 600 m.

Vârfurile înflorite și ramurile tinere de talpa-gâștei se taie la începutul și în timpul înfloririi (lunile iunie-august) și se usucă la umbră. Produsul uscat păstrează culoarea verde-închis, nu are miros, iar gustul este ușor amar.
Planta este bogată în alcaloizi, ulei eteric, taninuri, acizi organici, vitamine (A, C, E) și săruri minerale.

Acțiuni specifice

- în hipertensiune arterială, nevroză cardiacă, reglarea bătăilor inimii de origine nervoasă, arterite;
- în caz de neurastenie, insomnii, distonii neurovegetative, isterie, anxietate, stări depresive;
- în stări de sufocare în astm bronșic;
- în tulburari de menopauză și adenom de prostată;
- în caz de reumatism sau artrite;
- în colite, indigestii, anorexie;
- pentru reglarea funcțiilor tiroidei în boala Basedow;
- pentru tratarea rănilor, arsurilor, contuziilor, umflăturilor.

Preparate pentru uz intern

- Infuzie dintr-o linguriță de herba uscată la 250 ml de apă clocotită; se infuzează două minute, se strecoară și se beau două-trei ceaiuri călduțe pe zi în afecțiuni cardiace pe substrat nervos (nevroză cardiacă), stări depresive, anxietate și insomnii;
- Infuzie concentrată din 15 g de plantă uscată la 200 ml de apă clocotită; se lasă la infuzat 10 minute, se strecoară și se iau câte trei-patru linguri pe zi, în stări depresive și nervoase, hipertensiune arterială, boli pulmonare și renale;
- Infuzie din amestec, în părți egale, cu talpa-gâștei, păducel, valeriană și odolean, din care se beau două ceaiuri pe zi, dimineața și seara, pentru reducerea tensiunii arteriale;
- Infuzie din amestec, în părți egale, cu talpa-gâștei, chimion, fenicul și valeriană, din care se ia o lingură la 200 ml de apă clocotită; se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară, se îndulcește după gust și se beau câte trei ceaiuri călduțe pe zi, în stări nervoase, urmate de balonări ale stomacului;
- Tinctură din 20 g de plantă la 100 ml de alcool de 70°, care se lasă la macerat 7-8 zile; după strecurare se iau câte 20-30 picături de 2-3 ori pe zi, înainte de mesele principale, având acțiune sedativă în nevroze cardiace, diminuarea frecvenței pulsului și combaterea tahicardiei, datorată hipertensiunii și anginei pectorale.

Rețete pentru uz extern

- Infuzie din 25 g de plantă la 200 ml de apă clocotită; se utilizează sub formă de băi și comprese;
- Infuzie din 30-50 g de plantă la un litru de apă clocotită; se utilizează sub formă de spălături cicatrizante, în răni deschise, greu vindecabile;
- Decoct din 50 g de plantă uscată la un litru de apă rece; se fierbe și se folosește sub formă de cataplasme, în cicatrizarea rănilor, diminuarea umflăturilor și înlăturarea durerilor de picioare și junghiuri, ținându-se timp de două-trei ore. (Prof. univ. dr. Constantin Milică - din lucrarea „Izvoare de sănătate din flora medicinală”)