Ţânţarii: un vehicul periculos

În urmă cu câteva zile, a fost lansată o ştire care anunţa apariţia unor cazuri de encefalită cu virusul West Nile. Deoarece acest virus se transmite prin înţepătură de ţânţar, am găsit de cuviinţă să vă ofer câteva informaţii legate şi de alte afecţiuni transmise prin intermediul ţânţarilor.

Deşi unele dintre aceste afecţiuni sunt răspândite mai mult pe alte continente decât pe cel european, turismul internaţional, practicat de un număr crescând de români, îi face vulnerabili. Cea mai bună alternativă la aceste infecţii este prevenirea înţepăturilor de ţânţari. Deoarece ţânţarii pot înţepa şi prin haine, se recomandă aplicarea pe suprafaţa hainelor a unor produse care conţin pemetrhin (atenţie, nu se aplică direct pe piele).

De menţionat că simptomele infecţiei cu virusul West Nile sunt diverse, fiind asemănătoare la început cu o simplă răceală, care, apoi, se agravează până la menigoencefalită. Dacă se înregistrează o febră însoţită de dureri de cap, vărsături, stare generală alterată şi sensibilitate crescută la lumină, se impune prezentarea de urgenţă la medic.

Febra Dengue este cauzată de unii viruşi care se răspândesc tot prin muşcătura de ţânţar în regiunile tropicale şi subtropicale. Boala debutează cu o creştere bruscă de temperatură, dureri musculare şi dureri de cap, greaţă şi vărsături, umflarea ganglionilor limfatici. Se observă şi o erupţie cu pete de culoare roşie după 2-5 zile, de la debutul bolii. Din păcate, nu există tratament specific pentru această boală, recomandările medicilor limitându-se la administrarea de paracetamol (nu aspirină!) şi hidratare.

În unele zone din Africa şi Asia, tot prin intermediul ţânţarilor se transmite şi virusul Chikungunya. Boala provocată de acest virus are o perioadă de incubaţie de 2-3 zile, după care se înregistrează brusc febră, frisoane, dureri de cap, fotofobie, greaţă şi dureri severe articulare şi abdominale. Sunt afectate în principal articulaţiile mici ale mâinii şi picioarelor. După 2-3 zile de boală apare o erupţie pe trunchi şi pe membre, precum şi hemoragii nazale. Recuperea se face după multe săptămâni, dar durerile articulare pot persista mai mulţi ani. Tratamentul este simptomatic şi există încercări de producere a unui vaccin.

Întrucât metodele clasice de stârpire a ţânţarilor s-au dovedit puţin eficiente, nu este de mirare că malaria, o altă maladie parazitară transmisă prin ţânţar, face aproximativ 300 milioane de victime pe an. De asemenea, înţepăturile de ţânţar provoacă febra Dengue la aproape 100 milioane de persoane pe an şi maladia Chikungunya la câteva zeci de milioane de victime. Din această cauză, se încearcă metode moderne în lupta împotriva ţânţarilor. O echipă de la Institutul Francez de Cercetare şi Dezvoltare încearcă limitarea reproducţiei ţânţarilor prin sterilizarea nimfelor masculine cu ajutorul razelor gamma. Se obţin astfel ţânţari masculi sterili în cantitate mare, care apoi sunt răspândiţi în zonele de reproducere (bălţi, mlaştini). Încrucişarea între aceşti masculi sterili şi femele nu permite realizarea de descendenţi, astfel că ţânţarii vor dispărea din locul respectiv în 1-2 luni.

O altă metodă este cea imaginată de britanicii de la Universitatea din Oxford. Aceştia realizează ţânţari modificaţi genetic care posedă gene ce vor fi letale pentru descendenţi.