Tartrul şi igiena bucală

Tartrul se formează prin mineralizarea în timp a plăcii bacteriene (a resturilor alimentare aderente de dinţi), împreună cu sărurile de calciu din salivă. Tartrul este aderent şi de obturaţiile existente ("plombe") sau de lucrările protetice, proteze mobile, implanturi, fiind favorizant în producerea bolii parodontale.

Procesul de mineralizare începe la 4-8 ore după realizarea periajului dentar. După două zile, în condiţiile lipsei unei igiene corespunzătoare, placa bacteriană este mineralizată în proporţie de 50%, iar după 12 zile tartrul este prezent. Tartrul supragingival este cel vizibil cu ochiul liber, are culoare gălbuie la început, după care se închide spre maro, din cauza pigmenţilor alimentari. Tartrul subgingival poate trece neobservat la o simplă examinare, el se găseşte sub gingii, în jurul dinţilor, sub formă de benzi de culoare închisă.

Tartrul se depune cu predilecţie în anumite zone ale cavităţii bucale: pe suprafaţa interioară a incisivilor inferiori, în zonele laterale pe molari, pe faţa exterioară a acestora, pe molarii care nu au antogonişti sau pe aceia care nu sunt corect periaţi. Odată tartrul format, nu mai poate fi îndepărtat prin periajul obişnuit, ci este nevoie de un procedeu realizat în cabinetul stomatologic: detartrajul.

Tartrul favorizează bolile parodontale, gingivale, ale ţesutului care menţine dintele în os, producându-se inflamaţia gingiei, cu sângerare, disconfort, durere, chiar la masticaţie, evoluând până la pierderea dintelui respectiv.

Igiena corectă şi completă este esenţială în limitarea producerii tartrului dentar, a celui subgingival în cantitate mare.

Detartrajul realizat de două ori pe an este o măsură de igienă pe care fiecare pacient trebuie să o realizeze, programându-se la cabinetul stomatologic. Cel mai des folosit este detartrajul cu ultrasunete, care asigură un confort pacientului, este bine suportat de dinţi şi gingii, este bine tolerat de pacienţii adulţi, care nu prezintă dinţi sensibili (hipersensibilate dentinară), iar apa pulverizată în timpul manoperei realizează o presiune locală obţinând curăţarea zonei şi îndepărtarea tartrului dislocat. Detartrajul ultrasonic nu este recomandat la pacienţii cu reflex exagerat de vomă, la pacienţii cu afecţiuni respiratorii, astm bronşic, emfizem pulmonar, la copii.

Detartrajul este recomandat o dată la 6 luni, dar, pacienţilor cu lucrări protetice fixe sau celor cu implanturi, chiar la 4 luni.

Este foarte important ca în urma detartrajului să se obţină o suprafaţă perfect netedă, care nu este favorizantă depunerii de placă bacteriană. Acest lucru se obţine prin periajul profesional, manoperă care succedă detartrajului şi este realizat cu paste abrazive la turaţie.

Printr-o tehnică de periaj corectă, regulată, prin folosirea aţei dentare şi a perierii limbii, se va preveni apariţia cariei dentare şi a parodontopatiilor, dar se va întârzia şi depunerea de placă bacteriană şi mineralizarea acesteia.