Terapia anticanceroasă la centenar

În urmă cu aproape patru decenii, am avut ocazia de a efectua un stagiu de specializare la primul institut de cancer din lume (Roswell Park Memorial Institute), fondat în 1909, la Bufallo - New York. Deşi studiau metodele terapeutice pentru diferitele forme de cancer de mai bine de 60 de ani, procentul de vindecări nu depăşea 30%. De asemenea, cu toate că, între timp, numai în SUA funcţionau şase mari institute având ca obiectiv studiul şi terapia cancerului, progresele erau lente şi adesea dezamăgitoare. Până în 1972, aceste institute testaseră în diferite stadii aproximativ 200.000 de substanţe, dintre care au ajuns în terapie doar câteva duzini.

Colegii mei americani erau optimişti şi estimau că în următoarele două-trei decenii, problema terapiei cancerului va fi definitiv rezolvată. Din păcate, deşi americanii au realizat progrese semnificative, au mai rămas destule forme ale acestei grave maladii, care sunt rezistente la toate tipurile de tratament existente.

Informaţiile oficiale arată că, actualmente, se experimentează, în lume, în teste clinice, aproximativ 860 de medicamente împotriva cancerului. Din păcate, optimismul nostru trebuie să fie extrem de prudent, deoarece, conform datelor din literatura medicală, foarte puţine produse ajung să fie utilizate pe scară largă. Aceasta deoarece efectele secundare grave sau lipsa de eficacitate fac imposibilă utilizarea lor.

Pe de altă parte, experimentarea unui medicament nou se realizează cu un consum mare de timp şi bani. De regulă, sunt necesari 6-8 ani pentru experimentarea pe animal şi încă 10 ani pentru testele clinice, costurile fiind de un miliard de dolari şi peste. Din această cauză, sunt puţine companiile farmaceutice care îşi permit să abordeze dezvoltarea unor medicamente în acest domeniu. Între timp, cercetătorii au înţeles că, de fapt, cancerul nu înseamnă o singură boală, ci zeci şi chiar sute de maladii plasate sub această „umbrelă“.

Analiza celulelor tumorale arată că ele pot fi foarte diferite chiar în cadrul aceluiaşi organ. Astfel, două persoane care suferă de cancer de sân pot avea de fapt celule foarte diferite ca sensibilitate la agenţii antitumorali. Se observă, deci, că maladia canceroasă este extrem de complicată, având cauze şi dezvoltări foarte variate, ceea ce face ca găsirea unui medicament unic, „glonţul magic“, să fie practic imposibilă. Deoarece terapia cu medicamente anticanceroase este suportată de către stat în toate ţările dezvoltate, este explicabil interesul producătorilor de medicamente de a aloca sume însemnate pentru găsirea de remedii eficiente. Dacă în 1998 existau numai 12 medicamente împotriva cancerului pe lista celor mai vândute 200 de medicamente din lume, între timp numărul lor a crescut, existând astăzi 20 de produse care au înregistrat vânzări anuale de peste un miliard de dolari fiecare. Deoarece în ţările foarte dezvoltate cancerul este prima cauză de deces, companiile farmaceutice mari îşi amplifică investiţiile pentru realizarea de medicamente antitumorale. De exemplu, compania Pfizer, care a realizat 2,5 miliarde de dolari din vânzările acestui tip de produse în 2008, speră să atingă valoarea de 11 miliarde de dolari în anul 2018, investind circa 20% din suma utilizată de către companie pentru cercetare.

Deoarece potenţialele financiare ale multor companii farmaceutice au fost diminuate de criza mondială, apreciem că progresul în domeniu va fi ceva mai lent. Este, însă, posibil ca terapiile de tip nou, cum ar fi terapia genică, să ofere unele soluţii de o mult aşteptată eficienţă, astfel ca, până la jumatatea acestui secol, maladiile canceroase în diferitele lor forme să poată fi tratate şi vindecate.