Terapia durerii la copiii cu SIDA

Un raport al Naţiunilor Unite referitor la SIDA, din decembrie 2006, confirmă creşterea mortalităţii provocate de această boală în lumea întreagă. Numai în Africa, în 2006 au murit 520.000 de copii, ceea ce înseamnă un copil decedat la fiecare minut.

Boala este cauzată de un virus al imunodeficienţei la om (HIV), care atacă celulele sistemului imun şi produce o slăbire continuă a capacităţii de apărare a organismului, dacă nu se intervine cu un tratament energic. În primele stadii ale bolii, când celulele atacate, numite CD4, sunt în număr de peste 500/microlitru, aproximativ 30% dintre bolnavi se plâng de dureri. Când însă boala avansează şi celulele CD4 scad sub 200/ micolitru, apărând infecţiile, atunci procentul bolnavilor care se plâng de dureri creşte până la 75%. De regulă, copiii se îmbolnăvesc de SIDA prin transmisie verticală, adică de la mamă, infectându-se fie în timpul naşterii, fie în timpul alăptării. Deoarece la copilul mic sistemul imun nu este maturizat, boala progresează mai repede decât la adult. Astfel, copiii infectaţi la naştere prezintă simptomele bolii la vârsta de 1-2 ani, la restul copiilor manifestările ajungând în stadiul de infecţie declanşată în jurul vârstei de 6-7 ani. În funcţie de regiunea geografică şi de terapia farmacologică, infecţiile observate sunt pneumonia, encefalopatia, infecţia herpetică, diareea cronică, febra şi tusea cronică. Candidoza orală şi ulcerele aftoase determină dureri la nivelul cavităţii bucale.

Durerea abdominală este un simptom frecvent din cauza pancreatitelor acute şi a colitelor şi se poate însoţi de distensie abdominală, crampe şi vomă. Durerile la nivelul gurii şi abdomenului scad cantitatea de alimente ingerate, contribuind la malnutriţia copilului.

În ultimii 10 ani, terapia antiretrovirală, acolo unde a fost disponibilă, a transformat SIDA dintr-o boală cu sfârşit fatal într-o boală cronică, ce necesită tratament specific şi care impune şi o terapie paliativă adecvată, incluzând şi terapia durerii.

Terapie specifică, cât mai rapid

Cu cât terapia specifică este instituită mai rapid, cu atât are un efect benefic mai net asupra copilului. Din păcate, chiar şi această terapie este generatoare de dureri abdominale, greţuri, diaree, cefalee. Mai mult, procedurile utilizate pentru diagnostic sau procedurile terapeutice (puncţii venoase, tubulatură nazogastrică, puncţii lombare, paracenteze) sunt, de asemenea, dureroase.

De aceea, se recomandă o grijă deosebită din partea personalului medical şi participarea părinţilor la aceste proceduri, ei având de regulă rolul de a micşora teama şi, implicit, intensitatea durerii.

În stadiile incipiente ale bolii, medicii vor administra morfină pentru durerile puternice şi vor opri apoi gradat administrarea drogului, odată ce infecţia a cedat şi durerile s-au diminuat. La toate acestea trebuie adăugate mijloacele nefarmacologice de terapie a durerii şi o îngrijire paliativă neadecvată pentru a păstra un nivel acceptabil de calitatea a vieţii.

Noua lege a utilizării medicale a opioidelor din ţara noastră permite acum medicilor să prescrie opioidele necesare pentru un tratament adecvat şi prompt al durerilor copilului suferind de SIDA.