Terapia fotodinamică

În urmă cu exact 100 de ani, se raportau primele efecte fotodinamice, obţinute la şoareci injectaţi cu o substanţă numită hematoporfirină. Se deschidea, astfel, calea unei noi terapii. Astăzi, terapia fotodinamică este considerată o metodă de tratament non-invazivă, care presupune administrarea unei substanţe fotosensibilizante, ce se acumulează preferenţial în ţesutul ţintă, urmată de o iluminare cu o lungime de undă adecvată pentru producerea efectului terapeutic.

Metoda descrisă mai sus, utilizată tot mai frecvent în dermatologie, se bazează pe formarea, prin intermediul substanţei fotosensibilizante şi a luminii, a unor compuşi reactivi ai oxigenului, care determină necroza celulară şi distrug, astfel, ţesutul bolnav.

Utilizată sporadic în prima jumătate a secolului trecut, metoda a fost perfecţionată începând cu deceniul opt al aceluiaşi secol, când au fost sintetizaţi precursori ai porfirinei (substanţă fotosensibilizantă), care pătrund uşor la nivelul pielii. La aceasta s-au adăugat calităţile laserului cu argon, ca sursă de iradiere. Ulterior, au apărut surse de lumină "incoerentă", sub formă de becuri sau LED-uri, care asigură iradierea simultană a unor suprafeţe mai mari. Succese notabile s-au obţinut în terapia fotodinamică şi cu lumina roşie, cu care au fost tratate unele forme de cancer de piele. În prezent, o astfel de terapie se foloseşte nu numai pentru cancerele de piele, ci şi pentru tratamentul verucilor vulgare, acneei, condiloamelor, keratozelor actinice, rozaceei, lupusului eritematos şi psoriazisului. În acest din urmă caz trebuie menţionat că tratamentul poate conduce la ştergerea leziunilor, fără însă a determina vindecarea bolii.

Tratamentul conţine mai multe etape. Mai întâi se prelucrează leziunile care vor fi tratate (se înlătură crustele, fie prin abraziune, fie prin aplicarea unor unguente keratolitice), după care se aplică în strat subţire fotosensibilizantul. Peste acesta se aplică un pansament, iar suprafaţa tratată este protejată de lumina solară. După o perioadă de 3-6 ore se iradiază zona cu o sursă de lumină verde, albastră sau roşie, după caz. Iradierea poate fi unică sau se poate face în două etape, iar şedinţele fotodinamice se pot repeta în funcţie de diagnostic şi de rezultate la câte o săptămână interval.

Este interesant faptul că în timpul terapiei fotodinamice sunt afectate numai celulele sensibilizate (în care s-au acumulat derivaţii porfirinici) şi nu este afectat ţesutul înconjurător.

Terapia fotodinamică prezintă şi efecte secundare, dar acestea sunt relativ minore. Cel mai frecvent efect secundar întâlnit este durerea, care poate apărea în aria cutanată tratată, persistând câteva ore după şedinţa de terapie. Această reacţie adversă poate fi contracarată prin răcirea regiunii tratate cu apă sau cu un miniventilator. Nu se recomandă anestezice locale, deoarece acestea pot limita efectul terapeutic.

Este necesar ca în timpul tratamentului atât pacienţii, cât şi echipa medicală să se protejeze cu ochelari speciali, pentru a evita afectarea oculară.

Rezultatele de până acum (atât cele oncologice, cât şi cele estetice) recomandă terapia fotodinamică drept o opţiune terapeutică importantă, cu atât mai mult cu cât nu există nici o dovadă privind creşterea riscului de cancere cutanate după acest tratament.