Terapia nutrițională a adicțiilor

Adicția reprezintă utilizarea compulsivă persistentă a uneia sau mai multor substanțe vătămătoare din punct de vedere fizic, psihologic și/ sau social. Frecvent, adicția este însoțită de depresie sau anxietate și este una dintre cele mai grave crize de sănătate la nivel mondial. Mecanismele prin care se instalează aceste comportamente compulsive deviate sunt multiple și reprezintă subiecte de interes pentru știință, având în vedere că numai consumul cronic de alcool constituie cauza a peste 3 milioane de decese anual la nivel global. Indiferent de tipul de adicție, însă, un tratament eficient necesită atenție și la nutriție.

Cele mai comune forme de adic­ție vizează: alcoolul, tutunul/ nicoti­na, opioidele (ca heroina și analgezicele puternice, precum morfina - substanțe care afectează sistemul de recompensă al creierului, având un risc foarte mare de utilizare unică excesivă, adică de supradozaj), unele medicamente, precum sedativele și anxioliticele, cannabisul, drogurile stimulente (ca metamfetamina și cocaina - substanțe care induc o creș­tere foarte mare a nivelului de energie și de vioiciune), jocurile de noroc, internetul, cumpărăturile, mâncarea, jocurile video, pornografia ș.a.

Alcoolul este o substanță cu carac­teristici speciale am putea spune: în stare pură furnizează 7 kcal/g, mai mult decât proteinele și glucidele, fiind totodată lipsit de nu­trienți. Pentru că influențează starea psihică și modul de funcționare al creierului se încadrează perfect în definiția drogurilor. Astfel, consumul cronic de alcool constituie unul dintre cei mai importanți factori de risc în etiologia unor afecțiuni grave precum steatoza hepatică alcoolică, ciroza, diabetul zaharat, bolile cardio­vas­culare, neurologice, psihiatrice, digestive și diferite forme de cancer.

Băuturile alcoolice au fost create cu mii de ani în urmă: berea a fost inventată, cel mai probabil, de sumerieni, babilonieni, în jurul anului 4000 î.Hr., din orz; cam în aceeași perioadă, în Asia de Est, a fost obținută băutura sake, din orez, iar în Africa, berea din mei. Biblia ne spune că Noe a făcut vin din struguri, după potop.

Este interesant și, în același timp, trist faptul că populațiile din Oceania și din America nu au cunoscut alcoolul până la venirea coloniștilor europeni. Potrivit statisticilor, europenii sunt cei mai mari consumatori de alcool. Primele locuri în lume sunt ocupate de luxemburghezi, basarabeni, unguri și irlandezi, urmați de restul Europei, ruși și australieni (urmașii coloniștilor britanici). Europenii cheltuiesc anual 100 de miliarde de euro pe băuturi alcoolice. Se estimează că în fiecare familie a lumii moderne există cel puțin o persoană afectată, direct sau indirect, de consumul excesiv de alcool.

Indiferent de tipul de adicție vizat, un tratament eficient necesită aten­ție și la nutriție. Majoritatea persoanelor afectate de o formă sau alta de dependență își pierd pofta de mâncare, deși pot avea o poftă exagerată de dulce, suferă de consti­pație, lipsa motivației de preparare a mâncării și, deosebit de important, deficite nutriționale și deshidratare. Carențele nutriționale se pot datora atât aportului insuficient de alimente și nutrienți, cât și alterării proceselor de digestie și absorbție, metabolismului și excreției. Prin urmare, este necesară acordarea unei atenții deosebite deficitelor de aminoacizi, magneziu, vitamine B și omega-3.

Mecanismul de apariție a adicției este, în principiu, acesta: alcoolul, nicotina și alte droguri adictive, odată ajunse la creier, stimulează eliberarea de dopamină la nivelul unei regiuni asociate cu motivația comportamentală și cu recompensa. Neuronii de aici sunt responsabili de învățarea prin recompensare și de dezvoltarea adicțiilor. Datorită de­clan­șării sistemului de recompensare, creierul asociază substanța consumată cu starea de bine indusă. Substanțele adictive afectează și producerea de serotonină, un neuro­trans­mițător care intervine în regla­rea dispoziției și a somnului, și de endorfine, analgezicele naturale ale creierului, asociate, de asemenea, cu plăcerea și cu recompensa. Tot­odată, sunt inhibate zone ale creierului responsabile de controlul impulsurilor și luarea deciziilor.

Pe măsură ce cantitatea consumată crește și adicția se instalează, apare toleranța neuronală: dopamina nu mai este secretată la fel de repede, ceea ce induce o stare de frustrare și de neliniște până la obți­ne­rea unei noi doze, de data aceasta mai mari. De aceea, persoanele afectate experimentează stări de anxietate, de nervozitate, de nerăbdare, de lipsă de autocontrol atunci când încearcă sau sunt silite să se abțină.

Ținând cont de aceste lucruri, terapia nutrițională a adicțiilor trebuie să acorde atenție, printre altele, și alimentelor care furnizează precursori ai acestor neurotrans­mi­țători: pește gras, pui, curcan, tofu, tempeh, edamame, lapte de soia, iaurt, kefir, urdă, brânză proas­pătă, fasole, linte, semințe de cânepă, semințe de dovleac, de chia, orez sălbatic, quinoa, varză roșie, spanac, pătrunjel, ouă - ca surse de tirozină și triptofan, precursori ai dopaminei și serotoninei.