Toate cheltuielile spitalelor, la vedere pe site-ul Ministerului Sănătăţii

De la 1 aprilie sistemul public de sănătate funcţionează în baza noului contract-cadru pe anul 2009, contract ce cuprinde mai multe elemente de noutate în privinţa prescrierii medicamentelor, a relaţiei contractuale dintre casele de asigurări de sănătate şi furnizorii de servicii medicale, dar mai ales în ceea ce priveşte medicina primară şi programele de profilaxie. Deşi autorităţile susţin că noul contract-cadru vine atât în sprijinul asiguraţilor, cât şi al medicilor, un sondaj realizat de Colegiul Medicilor arată că peste 60% dintre doctorii români doresc să lucreze în străinătate din cauza salariilor mici şi a birocraţiei din sistemul public de sănătate

Contractul-cadru reprezintă, practic, cel mai important document din sistemul de sănătate, prin intermediul căruia sunt stabilite, anual, condiţiile contractării cu furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale. Documentul pe 2009 cuprinde cele mai multe elemente de noutate în privinţa prescrierii medicamentelor, a relaţiei contractuale dintre casele de asigurări de sănătate şi furnizori, dar în ceea ce priveşte medicina primară şi profilactică. „Există o presiune suplimentară pe Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2009, mai mult decât în anii precedenţi. Eficienţa în utilizarea fondurilor devine acum o necesitate presantă şi nu doar un obiectiv general al sistemului. Noile prevederi se adresează acestor probleme. Prin contractul-cadru aprobat vom îmbunătăţi şi accesul asiguraţilor la servicii medicale şi la medicamente gratuite şi compensate în tratamentul ambulatoriu, în special din mediul rural“, a declarat ministrul Sănătăţii, dr. Ion Bazac.

Potrivit contractului-cadru, de la 1 aprilie, prescrierea medicamentelor se face sub forma denumirii comune internaţionale (DCI). Excepţie fac doar cazurile justificate medical în fişa medicală a pacientului, situaţie în care medicul trebuie să prescrie medicamentele necesare pe denumire comercială, în concordanţă cu diagnosticul. Înainte de intrarea în vigoare a noului contract-cadru, prescrierea medicamentelor se făcea numai sub forma denumirii comerciale. Prin această măsură, autorităţile sanitare estimează o îmbunătăţire a accesului asiguraţilor la medicamente.

O altă noutate este aceea că farmaciile aflate în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a elibera numai medicamentul care dă preţul de referinţă, în cadrul denumirii comune internaţionale, prescris de medic. Cu acordul asiguratului însă pot elibera şi alte medicamente din cadrul aceleiaşi denumiri comune internaţionale, cu excepţia cazurilor în care medicul prescrie medicamentele pe denumire comercială. Prin această procedură se va diminua cota de contribuţie personală suportată de către asiguraţi.

Spitalele, obligate să afişeze toate cheltuielile pe pagina web a MS

Casele de asigurări de sănătate din fiecare judeţ au obligaţia de a face publică, pe internet şi sediile lor, lista furnizorilor de servicii medicale cu care au încheiat contracte, precum şi valoarea de contract cu fiecare în parte.

În ce priveşte transparenţa relaţiilor contractuale, şi spitalele sunt obligate să afişeze cheltuielile efectuate în luna precedentă, pe pagina web a Ministerului Sănătăţii (MS), în primele trei zile lucrătoare ale lunii curente.

Contractul-cadru pe 2009 introduce, în premieră, posibilitatea ca furnizorii de servicii medicale de recuperare-reabilitare să încheie contract atât cu casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativ-teritorială se află, cât şi cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor.

O reglementare extrem de necesară este aceea potrivit căreia casele de asigurări de sănătate pot deconta contravaloarea serviciilor medicale paraclinice numai dacă medicii de familie sau medicii de specialitate din ambulatoriu au competenţa legală şi au în dotarea cabinetului aparatură medicală corespunzătoare pentru realizarea acestor servicii.

5 milioane de euro pentru medicii de familie din centrele de permanenţă

Documentul intrat în vigoare la 1 aprilie prevedea, iniţial, participarea obligatorie a medicilor de familie la asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă, în afara programului de lucru al cabinetelor medicale individuale. S-ar fi asigurat, astfel, susţineau autorităţile, accesul pacienţilor la servicii de asistenţă medicală primară indiferent de oră şi de zonă, s-ar fi redus numărul de cazuri cu evoluţie nefavorabilă şi s-ar fi evitat decesele ce surveneau ca urmare a lipsei intervenţiei medicale în timp util. Medicii de familie nu au acceptat, însă, această prevedere, susţinând că în centrele de permanenţă ar trebui să se acorde servicii medicale de urgenţă, ceea ce iese din competenţele şi pregătirea lor profesională. Ca urmare, reprezentanţii medicilor de familie şi cei ai MS au semnat un protocol prin care au stabilit ca acordarea asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă să facă obiectul unei negocieri separate. Ministrul Ion Bazac a precizat că Ministerul Sănătăţii a prevăzut în bugetul pentru 2009 cinci milioane de euro pentru plata medicilor de familie care vor lucra în centrele de permananţă.

Actul normative prevede, însă, extinderea de la 3 luni la 6 luni, termenul maxim în care medicul de familie nou-venit, care a încheiat contract de furnizare de servicii medicale pentru lista constituită până la data încheierii contractului, este obligat să înscrie numărul minim de asiguraţi şi persoane beneficiare ale pachetului minimal de servicii medicale.

▲ România, printre ţările cu cei mai puţini medici la mia de locuitori

Potrivit unui sondaj realizat de Colegiul Medicilor din România (CMR), privind condiţia medicului, sistemul de sănătate se confruntă cu mari dificultăţi, respectiv un număr mic de medici la mia de locuitori, o distribuţie inegală între diferitele specializări, dar şi între diferite zone geografice şi cu constrângeri bugetare.

Studiul sociologic realizat de CMR arată că cea mai mare nemulţumire a medicilor este salarizarea. Astfel, numai 17,1% au o salarizare de 1.000 de euro sau peste, în condiţiile în care în UE veniturile medicilor sunt de 12.000 de euro şi mai mult, iar medicii rezidenţi sunt plătiţi cu 1.200 de euro în Franţa şi cu 1.800 de euro în Marea Britanie. Comparativ, în România, 90% dintre medicii rezidenţi beneficiază de un venit maxim de 1.500 lei pe lună.

În ceea ce priveşte salariul mediu al unui medic, prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele CMR, a explicat că în prezent acesta este cu 1,1 ori mai mare decât media pe economie, în condiţiile în care Comisia Prezidenţială pentru Sănătate a recomandat un salariu de 3,1 ori mai mare decât salariul mediu pe economie.

Medicii sunt nemulţumiţi şi de dotarea tehnică a unităţilor sanitare, dar şi de condiţiile de lucru. De aceeaşi părere sunt şi pacienţii în rândul cărora a fost făcut sondajul. De asemenea, o altă nemulţumire majoră a medicilor şi pacienţilor este birocraţia din sistemul sanitar.

Mai bine de jumătate din medicii români doresc să lucreze în străinătate

Conform studiului CMR, aproape 60% dintre medicii români ar dori să lucreze în străinătate. Realizatorii sondajului au alcătuit portretul-robot al medicului care ar dori să plece la muncă într-un spital din afara ţării. Acesta ar fi un bărbat de 25-30 de ani, din Muntenia sau Dobrogea, din mediul rural, oraşe mici şi medii, care nu are satisfacţii profesionale, nu are venituri corespunzătoare şi care, în prezent, lucrează în sistemul public de sănătate.

Preşedintele CMR a declarat că trebuie găsite soluţii pentru schimbarea situaţiei, întrucât, în acest moment medicul român este un personaj obosit, obligat să improvizeze şi să suporte agresiunea politicienilor, decidenţilor, mass-mediei şi a unor pacienţi.

Între soluţiile propuse de Colegiul Medicilor se află dezvoltarea şi implementarea unui sistem de valori autentic, organizarea corpului medical, dezvoltarea carierei profesionale, implicarea în viaţa socială, dar şi realizarea unei coaliţii medici-pacienţi şi redefinirea relaţiilor etice dintre ei. În plus, medicii ar trebui să fie mai solidari şi să militeze, la fel ca profesorii, pentru un buget mai mare alocat Sănătăţii.