Tot ce trebuie să ştim despre îngrijirea dinţilor de lapte

Deşi uneori părinţii nu dau importanţă sănătăţii dinţilor temporari, gândindu-se că aceştia se vor schimba oricum, integritatea şi sănătatea dinţilor definitivi depinde în mare măsură de cum sunt îngrijiţi cei de lapte. De cele mai multe ori părinţii îi duc pe cei mici la cabinet doar atunci când aceştia resimt o durere mare la unul dintre dinţişori.

În rubrica de astăzi, vom explica importanţa sănătăţii dentiţiei temporare şi mixte, astfel ca vizitele la medicul dentist să fie şi pentru cei mici o rutină, la fel ca şi pentru copii mai mari.

Dinţii de lapte, deşi sunt numiţi temporari, există în guriţa micuţului o perioadă destul de lungă de timp, dinţii permanenţi erupând de la 6 ani la 12 ani. Astfel, începând cu vârsta de 6 luni, când erup primii incisivi, şi până la 11-12 ani, copilul are dinţi temporari. O perioadă destul de lungă, de aceea este foarte importană sănătatea şi rezistenţa acestora.

Caria, inamicul principal al dinţilor, poate apărea devreme, fiind determinată de bacterii care se hrănesc în principal cu reziduurile dulci de pe dinţişorii de lapte. Combinaţia bacterie-zahăr determină producerea acizilor care atacă smalţul dinţilor, apoi dentina, producând cariile. Atunci când evoluează, caria produce infectarea nervului dintelui permanent, care este în formare, şi îl compromite ireversibil. Atunci când caria a distrus dintele temporar, acesta numai există pe arcadă, iar spaţiul destinat erupţiei dintelui permanent se micşorează foarte mult, necesitând, în viitor, tratamentul prin metode ortodontice.

Sănătatea dinţişorilor de lapte constă şi în micşorarea numărului de bacterii cu care aceştia vin în contact. De multe ori, mamele trec aceeaşi linguriţă cu care hrănesc copilul şi prin gura lor, reuşind astfel să transmită bacterii în guriţa celui mic. Suflând mâncarea celui mic sau gustând-o, se produce acelaşi transfer de bacterii, adulţii având o cantitate mai mare de bacterii în cavitatea orală. Micuţul trebuie obişnuit cu cele două periaje minime pe zi, cel de seara (care este cel mai adesea omis), fiind indispensabil. Periuţa pe care o utilizează cel mic, ca şi pasta de dinţi, trebuie să fie adaptate grupei sale de vârstă. Periajul celor mici trebuie făcut cu ajutorul şi sub îndrumarea unuia dintre părinţi, până la 7-8 ani, vârsta până la care micuţul nu poate realiza singur un periaj corect şi eficient.

Protecţia cea mai bună a dinţilor de lapte se face evitând un contact prelungit cu zahărul sau cu dulcele. Astfel, după periajul de seară, copilul nu mai consumă sau bea nici un aliment, inclusiv lapte care are zahăr. În cazul copiilor care consumă sucuri naturale sau artificiale, este bine ca acestea să fie servite cu un pai, care va evita contactul dinţilor cu dulcele din aceste lichide. Gustările dintre mese trebuie să fie cât mai puţine. Mai bine se dă un desert după fiecare masă decât între mese, se reduc astfel momentele în care se produc acizii în cavitatea bucală.

Vizitele regulate la cabinetul stomatologic îl vor ajuta pe micuţ să aibă o dantură temporară şi mai apoi definitivă sănătoasă. Dentistul vă poate sfătui şi în legătura cu suplimentarea alimentaţiei cu fluor, poate realiza fluorizări ale dinţilor acolo unde este cazul, în cabinet, ajutându-vă să aveţi copii veseli şi sănătoşi.