Tot ce trebuie să ştim despre laringita cronică

Laringitele cronice se manifestă prin diverse modificări ale vocii, începând de la o uşoară voalare a vocii până la răguşeli foarte importante, care pot pune probleme de comunicare pacientului. Tratamentul constă în evitarea factorilor etiologici, evitarea efortului vocal excesiv, corticoterapie cu acţiune locală şi generală.

În practica medicală se întâlnesc mai multe tipuri de laringite.

Laringita acută benignă apare în urma unui episod de rinofaringită, cu apariţia vocii răguşite, tusei uscate, uneori lătrătoare, şi, în unele cazuri, febră. Evoluţia bolii este rapid favorabilă, iar prognosticul este bun.

Laringita acută subglotică este forma cea mai frecventă şi cea mai de temut, deoarece, netratată în timp util, poate fi letală. Debutul bolii este rapid, adesea nocturn, apărând în cadrul unui episod infecţios rinofaringian cu febră, tuse uscată, care devine ulterior lătrătoare, şi disfonie. Foarte rapid se instalează un tablou clinic dramatic, caracterizat prin dispnee inspiratorie cu tiraj supra- şi substernal, supra- şi subclavicular şi intercostal. Inspirul devine dificil, zgomotos, bolnavul prezintă sete de aer, este agitat, palid, transpirat, tahicardic. În această fază, dacă nu se intervine, apare cianoza, cauză a insuficienţei respiratorii.

Epiglotita acută sau laringita acută supraglotică constă în existenţa inflamaţiei la nivelul feţei laringiene a epiglotei. Este caracteristică febra foarte mare 39-40 grade Celsius, frisoane, tuse fără caractere particulare, dispnee, iar tegumentele sunt palide. Orice epiglotită acută va fi considerată o urgenţă medicală, bolnavul va fi internat de urgenţă şi se va proceda la menţinerea unui lumen respirator adecvat prin intubare sau traheostomie.

Tratamentul laringitei acute, indiferent de forma clinică, este stabilit de medic şi cuprinde antiinflamatorii, mucolitice, uneori antibiotice, antipiretice. Tot medicul stabileşte dacă tratamentul se va face la domiciliu sau în spital. Se impune menţinerea bolnavului în repaus, într-o cameră bine încălzită, cu aerul umidifiat.

Laringitele cronice sunt afecţiuni rare la copii şi mai frecvente la adolescenţi şi persoanele adulte, fiind cauzate de praful şi fumul industrial toxic, la care se adaugă tutunul, consumul de băuturi alcoolice spirtoase, folosirea excesivă a vocii, ca în cazul profesorilor, avocaţilor, interpreţilor vocali. La toate aceste cauze se adaugă boala de reflux gastroesofagian (întoarcerea sucului gastric acid în lumenul esofagian), patologie foarte frecventă din cauza alimentaţiei necorespunzătoare, specifică societăţii moderne.

Laringitele cronice se manifestă cu diverse modificări ale vocii, începând de la o uşoară voalare a vocii, până la răguşeli foarte importante, care pot pune probleme de comunicare pacientului. Tratamentul laringitelor cronice constă în evitarea factorilor care au cauzat boala, evitarea efortului vocal excesiv, corticoterapie cu acţiune locală şi generală. Se recomandă, de asemenea, aerosoli cu substanţe cortizonice şi fluidifiante ale secreţiilor. Antibioticele se vor administra numai în momentul acutizării. În cazul unei voci răguşite la un adult fumător cu vârsta peste 30 ani care durează mai mult de 3 săptămâni se recomandă prezentarea la un control medical pentru diagnosticarea cât mai precoce a unui cancer laringian.