Tratamente cu plante recomandate în infecţiile urinare

Infecţiile urinare sunt afecţiuni importante în practica medicală, atât prin frecvenţa lor (infecţiile tractului urinar inferior fiind printre cele mai frecvente infecţii tratate de medicul practician), cât şi prin potenţialul lor de gravitate, infecţiile recurente ale tractului urinar putând evolua spre leziuni renale severe.

Cistita (inflamaţia mucoasei vezicii urinare) este mai frecvent întâlnită la sexul feminin şi la vârste tinere. Se apreciază că 50% dintre femei suferă măcar o dată în decursul vieţii de cistită, iar la 20% dintre acestea infecţia va fi recurentă.

Metodele de profilaxie a infecţiilor urinare sunt importante, atât pentru afecţiunile incipiente, cât şi în cazurile cu numeroase recidive:

- o igienă intimă corespunzătoare la nivelul organelor genitale, folosirea de lenjerie intimă din bumbac, evitarea folosirii de tampoane intravaginale;

- evitarea săpunului sau a soluţiilor pentru spălături intravaginale care modifică pH-ul sau determină iritaţii ale mucoasei;

- evitarea retenţiilor urinare prelungite (se recomandă o micţiune la 2-3 ore, o hidratare adecvată pentru a împiedica staza urinară (diureza de minim 2 l), asigurarea unui tranzit digestiv adecvat (minim un scaun/zi);

- tratamentul infecţiilor ginecologice, întărirea sistemului imunitar, tratamentul corect al dezechilibrelor metabolice (tratamentul diabetului zaharat, al hiperuricemiei, hipopotasemiei), evitarea stresului, a stărilor de anxietate şi epuizare, o alimentaţie echilibrată, mese regulate, în stare de calm şi relaxare, cu un consum adecvat de lichide (doar realizarea acestui simplu sfat dietetic ar diminua riscul infecţiilor urinare cu peste 25%);

- evitarea pe cât posibil a manevrelor invazive de explorare (cistoscopie, cateterisme urinare).

Cum se tratează infecţiile urinare

Boala o dată declanşată, pe lângă intensificarea măsurilor profilactice deja enumerate, se recurge la un regim igienodietetic adecvat: repaus la pat în perioada febrilă, băi fierbinţi de şezut, aplicare de comprese calde în regiunea lombară, eliminarea alimentelor iritante (alcool, cafea, preparate chimice, zahăr rafinat), asigurarea unei diureze mărite printr-un aport adecvat de lichide (dacă este posibil, consumul unui pahar cu apă la fiecare oră), combaterea constipaţiei, alcalinizarea sau acidifierea urinei (în funcţie de germenul incriminat). Pentru infecţiile urinare joase necomplicate aceste simple prescripţii, mai ales dacă sunt completate cu unul sau mai multe dintre regimurile fitoterapeutice pe care le vom prezenta în continuare, pot permite vindecarea bolii, astfel încât de multe ori nu este necesară recurgerea la antibioterapie sau chimioterapie.

Remedii pentru prevenirea bolii

Pentru prevenirea şi combaterea infecţiilor urinare se indică anumite suplimente nutritive:

- sucul natural de merişor minim 250 ml/zi;

- usturoiul - acţionează ca un antibiotic natural, cu proprietăţi antibacteriene şi antifungice (la care rezistenţa microbiană este mult mai mică decât la produsele de sinteză). Se administrează sub formă de capsule (2 cps de 3 ori/zi) sau înghiţirea nemestecată a căţeilor de usturoi; aceştia se curăţă de coajă şi se administrează cu puţină apă, după mese, în doză de 2-3 de 3 ori/zi, eventual crescând treptat până la 7-8 căţei de 3 ori/zi în afecţiunile severe;

- vitamina C stimulează sistemul imunitar, reduce multiplicarea şi inhibă germenii. În plus, ea are efect antioxidant, antitoxic, laxativ şi de protejare a structurii şi funcţiei altor vitamine cu rol antiinfecţios. Se administrează de preferinţă sub forma sucurilor naturale, proaspete, de legume şi fructe (conţinut crescut în hrean, frunze şi rădăcină de pătrunjel, varză, ardei, coacăze, căpşune, cătină albă, citrice, cartofi fierţi sau copţi în coajă);

- acidophilus administrat ca tablete sau în iaurt, kefir permite stimularea sistemului imunitar şi o bună asimilare a principiilor nutritive, inhibarea dezvoltării microorganismelor ce induc infecţii urinare, reface flora microbiană saprofită cu rol benefic de apărare, în cazul în care s-a recurs deja la un tratament antibiotic sau chimioterapic;

- vitaminele din grupa B permit asimilarea corectă a altor nutrienţi, fortifierea organismului faţă de stresul indus de infecţie, au rol antiinflamator. Vitaminele B1, 2, 3, 6, 7 sunt şi antidiabetice, vitamina B1 este cicatrizantă, vitaminele B6 şi 7 sunt diuretice. Se administrează de preferinţă sub formă naturală (administrarea de cereale integrale sau tărâţe de grâu are avantajul de a combate şi constipaţia);

- vitamina E are efect diuretic, antiinfecţios, de promovare a reparaţiilor tisulare. Se foloseşte de asemenea de preferinţă din surse naturale (se găseşte în special în frunze, muguri, seminţe în stare de germinaţie şi în polen);

- vitamina A amplifică funcţionarea eficientă a sistemului imun, promovează reparaţiile tisulare, are efect antitoxic şi antioxidant. Se găseşte în formă naturală în lactate, gălbenuş de ou, uleiuri vegetale, legume şi fructe cu pigmenţi coloraţi (roşii, portocalii, galbeni).

Plante cu acţiune diuretică

Tratamentele fitoterapeutice vizează, ca şi regimul igienodietetic, sau ca tratamentul medicamentos, o acţiune diuretică, antiinflamatorie, antiinfecţioasă, emolientă, depurativă, antispastică. Pot fi folosite:

- plante cu acţiune esenţialmente diuretică: coada- calului, troscot, pir, cozile de cireşe şi de vişine, mătase de porumb. Plante diuretice cu efect asociat antiinfecţios: merişor, strugurii ursului;

- plante diuretice cu efect asociat antiinflamator: merişor, afin, lemn dulce, turiţă mare, muguri de pin şi de plop, frunze şi rădăcină de nalbă mare, flori şi frunze de nalbă de cultură, ienupăr, strugurii ursului, pin, urzică, măceşe, anghinare, frunze de mesteacăn;

- plante diuretice cu efect asociat emolient: zămoşiţă, mătase de porumb, nalbă, tei, podbal, pătlagină, lumânărică, plămânărică, seminţe de in, muguri de pin;

- plante diuretice cu efect asociat astringent: merişor, strugurii ursului, afin, turiţă mare;

- plante diuretice cu efect asociat depurativ: anghinare, brusture, păpădie, trei fraţi pătaţi, frasin, mesteacăn, troscot, pir, soc, osul iepurelui, sânziene;

- plante diuretice cu efect asociat antidiabetic: brusture, anghinare, urzică, frunze de afin, teci de fasole;

- plante cu efect diuretic şi uşor antispastic: rizomi de pir, teci de fasole, mătase de porumb, conuri de hamei, flori de levănţică;

- plante cu efect principal antiinfecţios: ulei volatil de ienupăr, coriandru, cimbru, origan (sovârf), flori de coada-şoricelului, soc, frunze de merişor, frag, afin, fructe de porumbar, muguri de pin şi de plop, lemnul Domnului.

Se recomandă în practică folosirea de combinaţii din mai multe specii de plante, având în vedere mecanismul lor diferit de acţiune, cu potenţarea efectului diuretic sau antiinfecţios.

▲Coada-calului, remediu eficient împotriva infecţiilor urinare

Coada-calului se indică în infecţii urinare pentru acţiunea intens diuretică şi secundar antiinflamatorie, de echilibrare a sistemului imunitar, crescând rezistenţa la infecţii; are o acţiune remineralizantă, antidebilitantă, care o face extrem de folositoare în infecţii urinare cronice, însoţite de anemie, precum şi în convalescenţa tuturor stărilor infecţioase; prin acţiunea hemostatică se indică în cistitele hemoragice sau în pielonefrite hematurice.

Acţiuni asociate:

- de eliminare a excesului de apă şi sare în hipertensiune arterială, alte stări de retenţie hidrosalină (afecţiuni cardiace, renale, hepatice);

- expectorantă, bronhodilatatorie (indicată în infecţii respiratorii);

- efect protector gastric (indicată în boala ulceroasă);

- consolidare a ţesutului conjunctiv (care alături de efectul antiinflamator îi oferă proprietăţi antireumatismale).

Întrucât are o acţiune de eliminare a apei atât în aspectul grosier, cât şi subtil, planta facilitează eliminarea stărilor apoase de melancolie, dependenţă şi influenţabilitate. Măreşte vitalitatea, hrăneşte şi susţine structura bazală a fiinţei atât cu elemente nutritive, cât şi cu principii catalitice active (oligoelementele ce acţionează ca şi coenzime).

Se administrează ca decoct: 4-5 linguriţe la 1,5 l apă (care se bea în decursul unei zile), maceratul la rece timp de 10-12 ore, în aceleaşi proporţii ca mai sus, are eficienţă sporită (salicilaţii mai greu solubili nu trec decât parţial în soluţie la o infuzare scurtă), băile de şezut au efect benefic rapid atât în cistite, cât şi în pielonefrite.