Tratamente la domiciliu cu ape minerale

Remediile naturale, bine alese, cu pricepere preparate şi corect administrate fac, deşi mai lent, adevărate minuni în ceea ce priveşte starea de sănătate a omului. Printre avantajele acestora se numără faptul că nu sunt produse chimice sintetice, artificiale, străine cu totul de corpul uman. Din categoria remediilor de care am pomenit, mai puţin cunoscute şi folosite, în special în prezent, dar de o mare valoare tămăduitoare sunt apele minerale.

Apele minerale se pot clasifica, după origine, în ape de suprafaţă (din izvoare şi fântâni), ape minerale fosile, de zăcământ (închistate între straturi geologice impermeabile); după proprietăţile fizico-termice, apele pot fi reci sau termale.

O altă clasificare este după compoziţia chimică: cele care nu au o mineralizare de peste 1 g/litru metale rare şi nu sunt radioactive sunt ape minerale de masă, ape plate, de cele mai multe ori îmbuteliate şi îmbogăţite artificial cu CO2, pentru a fi cerute şi consumate fără restricţie.

În schimb, apele care au o mineralizare de la 1 g în sus cu diverse săruri dizolvate sunt: cloruro-sodice, sulfuroase, acide, alcaline, calcice, magneziene, arsenicale, feruginoase, iodurate. În ţara noastră, în care relieful este foarte variat, de la munţi vechi, de încreţire, până la munţi mai tineri, vulcanici, compoziţia chimică a subsolului este foarte variată, dând o varietate deosebită apelor minerale.

În prezent, valoarea tămăduitoare a factorilor naturali de cură nu a scăzut, dar lumea modernă este prea grăbită şi nu mai are timp să aştepte efectele benefice, care se instalează mai lent, dar mai durabil. Pe de altă parte, au apărut medicamentele de sinteză, mai uşor de făcut, de administrat şi de distribuit, mai accesibile, chiar dacă în unele cazuri apar şi nenumărate efecte secundare.

Apele minerale terapeutice se găsesc în comerţ, este adevărat mai greu şi doar câteva sortimente, precum şi în farmacii, dar în fiecare zonă geografică există fântâni şi izvoare cu ape minerale, de unde se poate aduce acasă o provizie de câţiva litri, pentru 3-6 luni.

Ape minerale pentru boli inflamatorii şi infecţioase de nas, gât, urechi şi gură

La debutul unei infecţii acute, să spunem a unei sinuzite sau amigdalite, pentru calmarea durerilor, usturimilor, pentru decongestionarea mucoaselor cu iritaţii, sângerări, afte, se foloseşte apa minerală slab bicarbonatată, magneziană. În comerţ se găsesc ape medicinale îmbuteliate de la Sângeorz Băi, Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata, Amara.

La nevoie se poate folosi o apă curată în care, la un litru, s-a pus o linguriţă de bicarbonat de sodiu. Se foloseşte sub formă de gargară, se trage pe nas sau se clăteşte gura cu o ceşcuţă de apă minerală de 6-8 ori pe zi, 4-5 zile sau cât este nevoie, pentru a depăşi faza acută a bolii. În faza a doua, de cronicizare, după ce a trecut perioada intens dureroasă, bolnavul se plânge de jenă la înghiţit, dureri surde de cap, răguşeală sau sensibilitate la răceală în gât. Acum se pot folosi pentru refacerea circulaţiei locale, a troficităţii mucoaselor, a sensibilităţii normale şi a creşterii rezistenţei la infecţii alte ape minerale valoroase.

Apele sărate şi apele sulfuroase au gust sărat sau de ouă alterate şi provin de la izvoare din Munţii răsăriteni sau de Curbură, precum şi de pe lângă zăcămintele de petrol sau de la Marea Neagră. Se găsesc în Moldova la Nicolina, Strunga, Slănic Moldova, dar şi în Ardeal sau la Mangalia. La nevoie se poate folosi o apă mineralizată, cu o linguriţă de sare la un litru de apă potabilă. Se utilizează pentru gargară sau prizare pe nas, după cum se cere, cu apă cât încape într-o ceşcuţă de cafea, de 2-3 ori/zi, timp de cel puţin trei săptămâni. Dacă apa este prea concentrată, se diluează în prima săptămână cu ˝ apă potabilă călduţă, pentru a nu irita mucoasele. Chiar dacă tratamentul durează mai mult, scade recidiva răcelilor şi amigdalitelor purulente, care, în caz contrar, ar cere antibiotice puternice şi scumpe.

Pentru sinuzite, laringite, traheite, bronşite cronice se pot face acasă, cu efect benefic, inhalaţii. Tehnica este simplă: se foloseşte o cratiţă de doi litri de apă. Când aceasta dă în clocot se pune pe marginea mesei şi se toarnă un litru de apă minerală sulfuroasă sau se pune o linguriţă de sare iodată. Cu un prosop mare pe cap, care să acopere şi cratiţa, tragem lent aburi pe nas, timp de 15-20 de minute, aburi ce nu trebuie să fie fierbinţi. Tratamentul trebuie făcut cu răbdare, cel puţin trei săptămâni, eventual intercalat cu aerosoli cu tei şi muşeţel, dacă s-a iritat mucoasa gâtului.