Tratamente naturiste care combat laringita

Asperităţile vremii din zilele reci ale iernii afectează, cu diferite intensităţi, organismele umane expuse condiţiilor apărute în evoluţia factorilor climatici. În mod direct apar afecţiuni la nivelul căilor respiratorii superioare. Se începe cu o simplă răceală, mai frecventă la copiii debili, predispuşi uşor la îmbolnăviri, ajungându-se, în multe cazuri, şi la îmbolnăvirea de laringită.

Laringita este o inflamaţie a mucoasei laringelui cauzată de: factori climatici nefavorabili (frig, atmosferă umedă, variaţii bruşte de temperatură), infecţii virotice (viroze respiratorii) sau bacteriene, sinuzite, surmenaj vocal şi încărcătura atmosferei cu pulberi şi gaze toxice, factori alergeni sau iritanţi, inclusiv cu fum de tutun, vorbitul excesiv sau timp îndelungat (de exemplu în cadrul unui eveniment sportiv, în care se susţin echipele preferate) sau boala de reflux gastro-esofagian (acidul gastric refluat din stomac poate irita şi inflama laringele, provocând aşa-numitul reflux laringian).

Boala este asociată cu inflamarea altor segmente ale căilor respiratorii, ajungând, uneori, la afonie (pierderea completă a vocii).

În evoluţia sa, boala are două faze: acută şi cronică. Forma acută se manifestă prin dureri şi înţepături, dureri în gât răguşeală, senzaţie de uscăciune şi arsuri, tuse uscată, stare febrilă, tonus scăzut al corzilor vocale şi dispnee cu greutate în respiraţie (popular-năduf).

Forma cronică este cauzată de o laringită acută, neglijată şi netratată la timp sau de factori iritanţi (fumat excesiv, efort vocal, atmosferă poluată), care favorizează virulenţa agenţilor patogeni locali. Mai poate fi cauzată de extinderea unor inflamaţii din zone învecinate (rinite, sinuzite, faringite, amigdalite, abcese dentare, traheobronşite). Se ajunge la înroşirea gâtului, sufocare prin blocarea parţială a respiraţiei şi disfonie (incapacitatea de a vorbi normal).

La pacienţii care suferă de laringită, primul semn al bolii este dat de modificarea vocii, aceasta putând fi răguşită, subţiată, îngroşată sau abia perceptibilă. În aceste cazuri, modificările sunt anunţate, la început, printr-o durere resimţită la nivelul gâtului. Primele modificări legate de voce apar dimineaţa, la trezire, când efortul de a vorbi este mult mai mare şi vocea nu mai sună la fel ca până atunci. Bolnavul resimte acut nevoia de a tuşi şi de a se curăţa rapid gâtul, mai ales atunci când cauzele laringitei sunt legate de infecţii şi în special de cele virale.

Infuzii şi decocturi pentru uz intern

Tratamentul fitoterapeutic se face atât în uz intern, cât şi în uz extern.

În uz intern sunt eficiente:

- infuzii din flori de lumânărică (o linguriţă la 250 ml de apă clocotită), din care se beau două căni de ceai cald pe zi, având proprietăţi emoliente şi expectorante în fluidificarea secreţiilor bronşice şi proprietăţi sudorifice, cu referire la tratarea laringitelor acute, răguşeli şi inflamaţii bronşice acute, mai ales când se asociază cu flori de tei, flori de nalbă şi frunze de patlagină;

- infuzii cu aceleaşi doze din petale de mac roşu, frunze (de podbal, patlagină, plămânărică, nalbă de cultură, rozmarin), herba (de isop, mentă, cimbrişor, lichen de piatră) şi rădăcini de obligeană;

- decoct de nalbă mare (20 g de rădăcini uscate la 250 ml de apă rece), care se macerează timp de de 60 de minute, cu adaosul unui vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu; se fierbe 10 minute şi se bea fracţionat în 3-4 reprize;

- decoct din anason sau fenicul (două linguri de seminţe măcinate, care se fierb 15 minute la foc mic cu 200-250 ml de apă); se adaugă una-două linguri miere de albine şi se ia câte o lingură la intervale de 30 de minute, având rol de refacere a vocii la soliştii vocali.

Amestecurile de plante mult recomandate pentru eficienţă în combaterea laringitei sunt formate din: tei-flori (20 g), nalbă- flori şi frunze (20 g), ciuboţica cucului - flori(20 g), cimbrişor - herba (20 g), trei-fraţi-pătaţi - herba (20 g), isop - herba (10 g) şi fenicul - fructe (10 g) ; se prepară o infuzie din două linguriţe de amestec la 250 ml de apă clocotită, din care se beau două-trei căni pe zi, având efecte emoliente, expectorante, antiseptice, fluidificante ale secreţiilor şi calmante. În alte amestecuri de plante sunt incluse: flori (muşeţel, lavandă, coada şoricelului), frunze (rozmarin, salvie, nalbă mare), herba (troscot, turiţă mare), rădăcini (angelică, lemn dulce, valeriană), scoarţă (salcie).

Contra răguşelilor se bea o infuzie din amestec de frunze de podbal, flori de lumânărică şi rădăcini de nalbă mare, din care se consumă câte o lingură la intervale de o oră, până la vindecare.

Soluţiile de propolis sunt eficiente pentru tratamentele externe

În uz extern s-a demonstrat eficienţa următoarelor procedee:

- gargară cu infuzie din sânziene, muşeţel, arnică, patlagină, sulfină, fructe de fenicul;

- inhalaţii cu abur de muşeţel, anason, mentă sau rozmarin, lavandă sau uleiuri eterice de mentă, brad, lavandă, câteva picături turnate în apă fierbinte (repetate dimineaţa şi seara).

Apiterapia recomandă:

- mierea zaharisită, din care se suge zilnic o cantitate de 30-50 g, până la completa dizolvare, într-o cură de două-trei săptămâni;

- soluţii de propolis (20-30% în alcool), din care se iau câte 20-30 de picături, de două ori pe zi, înainte de mese, amestecată cu 100 ml de lapte sau apă);

- propolis (5 g pe zi) mestecat în gură, într-un tratament de durată până la vindecarea bolii.

Regimul alimentar

Considerate alimente-medicament, pe lângă ceaiuri, se indică şi lapte fierbinte cu gălbenuş de ou şi suc de praz, îndulcite cu miere de albine, sucuri de morcov şi lămâie, bomboane cu miere.

Înainte de fiecare masă, se vor lua câte două linguri de sirop de coacăze negre, sirop de mure negre, sirop de mere sau sirop de smochine. În timpul meselor sunt recomandate preparate din bame, gulii, varză roşie, praz. În cazul unei laringite mai grave, cu dureri mari în gât, se impune un regim alimentar de cruţare, cu multe lichide calde.

Zilnic, gargare cu apă cu sare

La o laringită acută este necesar un repaus vocal complet, aplicarea de comprese cu apă caldă şi oţet în jurul gâtului (atât ziua, cât şi noaptea).

Zilnic se fac trei-patru gargare cu apă (1/2 litru), în care se dizolvă un pumn de sare.

Pacientului i se fac masaje pe degetele mari de la mâini, mai ales pe degetul arătător, iar cu coada lingurii se fac presări în mijlocul limbii.

Pentru ca recuperarea să se facă corect şi complet, pacientul va respecta cu stricteţe următoarele indicaţii:

- repausul vocal; nu este recomandat repausul vocal total, ci doar utilizarea cât mai puţin cu putinţă a vocii. De asemenea, e bine de ştiut că trebuie să se vorbească încet, dar nu şoptit, deoarece acest lucru poate irita laringele mult mai mult decât vorbitul încet. Este de evitat, totodată, vorbitul la telefon sau cu voce tare;

- nu încercaţi să curăţaţi gâtul, deoarece acest lucru poate creşte inflamaţia de la nivelul laringelui;

- menţineţi un anumit grad de umiditate, astfel încât să se permită scăderea cantităţii de mucus, evitându-se, astfel, nasul înfundat sau scurgerea de secreţii pe peretele faringelui;

- asiguraţi o bună hidratare a organismului şi eliberaţi-vă nasul de secreţii.

Tratamentele balneoclimaterice

În cazul bolnavilor cu diverse forme de laringită, tratamentele balneoclimaterice se fac în staţiunile Govora, Călimăneşti, Căciulata, Herculane, Mangalia, Techirghiol, Slănic Moldova, Nicolina - Iaşi.