Tratamente naturiste complexe pentru poliartroze

▲ Cu cât ne apropiem de anotimpul rece şi umed al iernii tot mai multe persoane în vârstă simt suferinţele oaselor, de la mâini şi picioare, cu dureri foarte greu de suportat ▲ Afecţiunea este mai frecventă la populaţia din jumătatea nordică a ţării, locuitori din depresiunile Carpaţilor Orientali, Meridionali şi Apuseni, precum şi de pe văile apelor reci de munte, cum ar fi Bistriţa, Dornele, Moldova, Trotuşul, izvoarele Oltului şi ale Mureşului, Someşul, Vişăul, Sălăuţa şi Crişurile, unde locuitorii din mediul sătesc, mai ales femeile, folosesc apa rece a râului în toate lucrările casnice ▲

Poliartrozele sunt forme de reumatism cronic degenerativ, care constau dintr-o deteriorare progresivă a cartilajelor ce îmbracă oasele la nivelul încheieturilor, ca urmare a îmbătrânirii şi suprasolicitării sistemului osos. Această boală cronică a articulaţiilor începe cu inflamarea şi deformarea extremităţilor osoase, urmate de reducerea spaţiului articular de la capetele îngroşate ale oaselor. Prin contactul direct dintre oasele neprotejate de cartilagii, apar durerile acute, mai ales dimineaţa, la scularea din pat, după primii paşi prin încăpere şi în zilele când se schimbă vremea.

Cauzele poliartrozelor pot fi găsite în contactul direct cu apă rece, într-un mediu cu variaţii mari de temperatură şi de umiditate, cu ceaţă, frig şi umezeală, care trezesc durerile de oase la persoane în vârstă. Uneori pot avea origini metabolice (care reduc rezistenţa articulaţiilor) sau pot să apară din cauza unor tulburări în funcţiile glandelor (hipofiză, tiroidă, suprarenale), tulburări de irigare sanguină (varice, flebită, tromboză), diabet, obezitate, traumatisme, luxaţii, loviri, fracturi, frecări de încălţăminte incomodă), surmenaj funcţional şi infecţii locale.

La un sistem osos sănătos, extremităţile care vin în contact între ele realizează un mulaj articular perfect prin stratul de cartilagii protectoare. Când apar artrozele, substanţele care intră în componenţa cartilajelor se degradează treptat, ducând la osteoporoză, cu forme patologice foarte diversificate, mai frecvente la femeile trecute de menopauză.

Unele analize arată că bolnavii de artroze acumulează în ţesuturi cantităţi mai mari de acid uric, care cristalizează din cauza temperaturilor scăzute şi a umezelii şi se transformă în cristale de uraţi de calciu. Prin depunerea cristalelor la încheieturi este posibilă declanşarea gutei, o boală foarte gravă, cu dureri articulare şi musculare, acute sau cronicizate. Durerile se simt atât în stare de repaus în pat cât, mai ales, în timpul mişcărilor. Treptat, se instalează anchilozările şi deformările degetelor de la mâini şi de la picioare, paralel cu formarea de osteofite, adică excrescenţe osoase, zise ciocuri, foarte dureroase la apăsări. În stadii avansate, aceste ciocuri pot provoca infirmităţi grave, mai ales cele localizate în călcâie.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a inventariat circa 150 de afecţiuni ale aparatului osos şi locomotor, cu diferite localizări în organism: şold (coxartroză), genunchi şi glezne (gonartroză) şi coloană vertebrală (cervicoartroză, dorsartroză, lomboartroză, disartroză). Mai rar se instalează la umeri, coate şi pumni.

Tipuri de poliartroză

Coxartroza este localizată la articulaţiile şoldului, unde apare mai des după vârsta de 40-50 de ani, ca urmare a obezităţii, tulburărilor endocrine, menopauzei şi traumatismelor locale. Durerea este simţită în regiunea fesieră în timpul mersului şi la statul în poziţie verticală şi dispare la repausul în pat. Sunt posibile contracţii musculare, şchiopătare, scurtarea inegală a picioarelor, mers greoi şi anchilozarea oaselor, uneori cu infirmitate gravă.

Gonartroza apare la articulaţiile genunchilor şi gleznelor, mai frecvent la femei, din cauza obezităţii, diabetului, gutei şi traumatismelor locale (loviri, căzături). La glezne, durerile survin în timpul mersului şi la mişcări de flexie, extensie şi rotaţie a piciorului. Genunchii îşi măresc volumul, durerile devin persistente, ca urmare a agravării prin dislocaţii articulare şi prin deformări. Bolnavul are senzaţia că în genunchi există cioburi care îi scrijelesc oasele, muşchii şi tendoanele.

Cervicoartroza, dorsartroza şi lombartroza se instalează la articulaţiile coloanei vertebrale. Sunt declanşate de poziţia greşită a corpului şi după ridicarea unor greutăţi mari, mai ales din poziţii de aplecare sau extensie forţată. Apar leziuni intervertebrale ce pot evolua spre ciocuri osoase (osteofite) plasate pe vertebre. Artrozele se pot instala şi în alte parte ale corpului şi anume la umeri, coaste şi, mai ales, la degetele mâinilor şi picioarelor.

Tratamentele naturiste

Pentru uz intern se recomandă a se consuma ceaiuri fierbinţi cu infuzii sau decocturi din plante medicinale cu proprietăţi activatoare a circulaţiei sanguine. Plantele folosite în ceaiuri (infuzii sau decocturi) pot fi separate sau în amestecuri: frunze de salvie (cele mai eficiente), rozmarin, afin, mesteacăn, frasin, urzică, nuc, pelin, mentă, măghiran, rozmarin, ceapă, coacăz negru; flori de soc, arnică, lavandă, trifoi roşu, tei, muşeţel; herba de creţişoară, cimbrişor, coada calului, sunătoare, păpădie, pedicuţă, tarhon; muguri de pin şi plop negru; fructe de ienupăr şi măceş; rădăcini de tătăneasă, lemn-dulce, osul iepurelui, pătrunjel, leuştean, ţelină, angelică, ghinţură; scoarţă de salcie; ulei de cătină albă (două linguri de 3 ori pe zi, după fiecare masă, cu puţină miere).

Reţeta autorului pentru uz intern: amestec din: salvie, cicoare, rozmarin (frunze), coada calului, păpădie, cimbrişor (herba), soc, gălbenele (flori), măceşe (fructe) şi salcie (scoarţă).

Recomandări pentru uz extern

În uz extern, tratamentele se diversifică în funcţie de localizarea afecţiunii.

La gonartroză şi în dureri de umeri, coate şi pumn se recomandă comprese calde şi cataplasme pe încheieturile dureroase, cu efecte antiinflamatoare şi de intensificare a circulaţiei sângelui. Cel mai frecvent este uzitată făina de muştar negru (umezită cu apă fierbinte şi pusă într-un săculeţ de pânză pe locul dureros). Efecte bune au şi frunzele zdrobite de brânca ursului, rozmarin, nuc, pelin, salvie, urzică, felii de ceapă, usturoi şi praz, flori de fân cosit, muşeţel şi gălbenele, paie tocate de ovăz, hrean ras (amestecat cu făină integrală), lujeri de tomate, scoarţă de salcie sau stejar, terci de cartofi, muguri de plop şi herba de pedicuţă.

După baie se fac frecţii cu tinctură de tătăneasă, tinctură de spânz şi ulei de cimbrişor. Extractele de castan sălbatic şi cele de coada calului conţin cantităţi mari de siliciu, un oligoelement important pentru funcţionarea articulaţiilor.

În cazuri mai grave se fac împachetări cu foi de varză crudă sau fiartă, urmate de împachetări cu parafină sau nămol de turbă din zona Vatra Dornei şi Poiana Stampei (câte 30 minute în fiecare seară).

Dacă s-a acumulat lichid la genunchi (hidrartroză), este indicat masajul cu alifie de răşină, gălbenele, tătăneasă, sânziene şi bitter suedez, precum şi comprese cu tinctură de castane, rodul pământului, ardei iute, foi de dafin şi flori de leandru.

La durerile de şolduri şi de coloană se recomandă băi călduţe (370C), generale sau de şezut, cu plante care au proprietăţi antiinflamatoare, băi cu făină de muştar negru, cetină de conifere, flori de gălbenele, lavandă şi muşeţel, frunze de mentă, mesteacăn, frasin, nuc, rozmarin, salvie, sovârv, urzică, fân uscat, fructe de ienupăr şi castan, rădăcini de tătăneasă, scoarţă de salcie sau de stejar. Se stă în baie 20 minute, cu tot corpul acoperit până la umeri. Sunt indicate şi băile cu sare de Bazna sau de Bălţăteşti, cu mişcări permanente ale mâinilor şi picioarelor în apă.

Lactatele, vitale în regimul alimentar

Pentru prevenirea şi combaterea artrozelor, alimentaţia trebuie să fie completă, asigurând necesarul proteic şi caloric, cu diferenţieri pe vârste, începând din copilărie şi până la adânci bătrâneţe.

În copilărie este necesară o suplimentare cu nutrienţi care conţin calciu, fluor, seleniu şi vitamine (D, E, C, B). Aceste componente vor fi asigurate pe cale naturală prin alimente bogate în proteine, săruri minerale şi vitamine (lapte, ouă, carne de vită şi pasăre, zarzavaturi şi fructe). Cu siguranţă că orice dezechilibru din copilărie ar putea avea repercusiuni pentru tot restul vieţii.

O mare atenţie se va acorda produselor lactate (zilnic 500 ml lapte dulce, iaurt sau brânzeturi), bogate în calciu pentru prevenirea osteoporozei şi refacerea oaselor afectate. De asemenea, se vor consuma produse apicole, gemuri de fructe (în special din măceşe), drojdie de bere (2-3 linguri pe zi), zeamă de lămâie, ulei presat la rece, surse de vitamine naturale (D, B, C, A, K) şi surse de săruri minerale (Ca, Fe, Mg, Se, F). Se admite consumul de carne de pasăre şi de viţel, peşte, cereale (grâu germinat, fulgi de porumb, ovăz şi orz), legume proaspete (varză, salată, castraveţi, ceapă, spanac, conopidă, cimbru, pătrunjel), supe de fasole şi de ceapă, cartofi tineri, păstăi de fasole verde, usturoi crud (1-2 căţei pe zi timp de 3 săptămâni), cură de 10-20 zile cu sucuri de legume rădăcinoase (morcov, sfeclă roşie, ţelină, păstârnac, pătrunjel).

Unele popoare au obiceiul ca la sfârşitul mesei să consume sucuri de fructe (vişine, coacăze, lămâi), fructe zemoase (pepene verde şi galben, cireşe, fragi, zmeură, căpşuni, mere, pere) sau ceaiuri fierbinţi de tei sau muşeţel.

Sunt interzise: mâncărurile grase, carne de porc şi de vânat, grăsimi animale, mezeluri, afumături, conserve, murături şi alimente care intensifică decalcifierea oaselor.

Evitaţi statul prelungit în picioare

Bolnavul va evita frigul, umezeala, ceaţa, curenţii de aer rece, eforturile fizice, ridicarea de greutăţi mari, urcarea scărilor sau mersul grăbit pe jos la distanţe mari. Toate aceste acţiuni produc o uzură accentuată a articulaţiilor. În aceste cazuri se va folosi un baston care va prelua din presiunea greutăţii corpului pe locul afectat.

Pentru fiecare grup de afecţiuni se vor lua unele măsuri speciale: la gonartroze se evită statul prelungit în picioare şi mersul pe teren accidentat (bolovănos); la coxartroze se evită poziţia şezând timp îndelungat, mersul pe jos şi urcatul treptelor la blocuri înalte fără lift; la spondiloză se vor controla mişcările care solicită coloana vertebrală (conducerea autovehiculelor timp îndelungat, schimbări bruşte de poziţie).

Este dăunător şi statul prelungit în picioare (la locul de muncă), mai ales cu încălţăminte incomodă, cu tocuri înalte şi vârfuri ascuţite.

Îmbrăcămintea va fi călduroasă şi comodă, potrivit sezonului, renunţând la moda dezgolirii şoldurilor. Încălţămintea va fi din piele, cu toc normal şi vârf rotund.

Se va evita tendinţa de sedentarism (în pat sau la televizor), precum şi starea de obezitate, care favorizează anchilozarea oaselor şi instalarea unei invalidităţi ireversibile.

În schimb, se vor face, zilnic, plimbări pe teren plan şi exerciţii fizice în aer liber, gimnastică medicală şi la domiciliu, precum şi sporturi uşoare, în limitele normale de efort (înot, ciclism, mişcări de pedalare pe bicicletă fixă).

În cazul scurtării unui picior, din cauza coxartrozei, se vor purta talonete şi un baston pe partea sănătoasă, pentru a prelua din greutarea corpului. Pe articulaţiile dureroase şi umflate se vor pune comprese reci şi se fac masaje cu tincturi şi uleiuri antiartrozice sau frecţii cu spirt medicinal şi oţet, îndoit cu apă.

Nu este indicat consumul exagerat de antibiotice şi analgezice care maschează boala şi întârzie aplicarea tratamentelor corespunzătoare.

▲ Tratamentele balneoclimaterice

În afara băilor de soare (plajă) care se pot face în fiecare vară, sunt recomandate staţiunile balneare cu ape cloro-sodice, iodurate şi sulfuroase (Sovata, Felix, 1 Mai, Herculane, Buziaş, Călimăneşti, Govora, Tuşnad, Techirghiol, Eforie, Mangalia, Amara, Lacul Sărat, Pucioasa, Slănic-Prahova, Bazna, Bălţăteşti). În aceste staţiuni se vor aplica şi proceduri de hidroterapie, termoterapie şi electroterapie (duşuri, masaje, împachetări calde cu nămol sau parafină, ionizări cu calciu clorat, unde scurte, ultrasunete, diadinamice, băi galvanice, infraroşii etc) care previn uzura oaselor şi îmbătrânirea prematură a articulaţiilor.