Tratamente naturiste în bolile arterelor periferice

Cabinetele medicale sunt tot mai des vizitate de pacienţi care descriu simptome caracteristice arteritelor, însă, din păcate, în unele cazuri ajung cu prea mare întârziere, medicii fiind nevoiţi să-i dirijeze spre sălile de chirurgie.

Arteritele sunt boli inflamatorii ale arterelor periferice, cu localizare mai frecventă la nivelul picioarelor, de unde se pot extinde în tot organismul. În toate formele acestor boli, circulaţia descendentă a sângelui devine deficitară, având ca urmare o carenţă de oxigen şi de substanţe nutritive în ţesuturi, care nu se mai pot debarasa de produsele de dezasimilaţie, respectiv de toxinele depuse în sânge.

Primele simptome ale bolii apar sub formă de înţepături, cârcei şi crampe în pulpele şi gleznele picioarelor şi senzaţia de greutate şi oboseală în timpul mersului prelungit pe jos sau la eforturi fizice. Uneori, durerea de picioare poate să apară chiar după 50-100 de metri de mers, dar, în urma tratamentelor, distanţa de mers poate fi mărită la 1-3 km, fără vreo senzaţie neplăcută. Începând de la degete, picioarele se răcesc, atât iarna, cât şi vara, şi prezintă modificări de culoare, de la palid-albicios, la roşu-intens, violaceu şi chiar negru. Pielea devine lucioasă, uscată, neelastică, din cauza lipsei de transpiraţie. Unghiile sunt fragile şi se deformează.

Agravarea arteritelor se desfăşoară în timp variabil, de la o persoană la alta, fiind influenţată de unii factori favorizanţi (fumat în exces, frig şi umezeală, infecţii, eforturi fizice şi traume psihice). În unele cazuri, boala poate fi tolerată chiar câţiva ani, dar în alte cazuri are o evoluţie rapidă, mersul pe jos devine imposibil, durerile sunt insuportabile, iar după apariţia ulceraţiilor şi a cangrenelor urmează, în mod fatal, amputarea parţială sau totală a unui picior sau a ambelor picioare.

Un caz particular al afecţiunilor arterelor îl constituie boala Raynaud, mai frecventă la femei, fiind caracterizată prin accese de vasoconstricţie, în urma apariţiei unui spasm la nivelul degetelor de la ambele picioare şi mâini, cu durate variabile, de la câteva minute până la câteva ore. Boala poate să apară la persoane tinere, sub 40 de ani, fiind declanşată de frig, traumatisme, intoxicare tabagică şi cu plumb, emoţii, migrene, hipertensiune arterială, angină pectorală, epuizare fizică şi nervoasă.

Ca urmare a tulburărilor de circulaţie sanguină se acumulează lichid seros în ţesuturi, provocând umflarea picioarelor (edeme), cu dureri acute în pulpe, prelungite spre şolduri şi coloană vertebrală.

Tratamentul naturist

Pentru uz intern se recomandă:

- extract hidroalcoolic din frunze de Gingko biloba (câte 30 de picături de 3 ori pe zi, cu 10 minute înainte de mese, într-o cură de 4 săptămâni), care favorizează circulaţia periferică a sângelui la nivelul arterelor mici şi al capilarelor, precum şi scăderea vâscozităţii sângelui;

- infuzie din herba de sulfină galbenă (o linguriţă la 200 ml apă clocotită); se beau 1-2 ceaiuri calde pe zi, având efecte în dilatarea vaselor periferice, mărirea permeabilităţii arterelor şi înlăturarea vasoconstricţiei;

- infuzie din frunze şi rădăcini de păpădie (1-2 linguriţe la 200 ml apă clocotită), cu bune rezultate în normalizarea circulaţiei sângelui la toate nivelurile corpului;

- infuzie din herba de coada-şoricelului, băută seara, după apariţia primelor înţepături în picioare;

- decoct din fructe de măceş (două linguri cu fructe uscate se fierb 10 minute în 500 ml apă şi se bea întreaga cantitate în cursul zilei), având efecte în menţinerea permeabilităţii şi elasticităţii vaselor capilare datorită conţinutului ridicat în vitaminele P şi C. Tot din fructe uscate se consumă câte 3 g pulbere pe zi;

- infuzii din frunze de salvie, herba de cimbrişor şi frunze de urzică, băute după fiecare masă, în cure prelungite de primăvară.

Nu pot să lipsească tratamentele de durată cu preparate din fructe de coacăz negru (bogate în vitamina C, antozide, acid linolenic şi săruri de potasiu, cu rol antiagregant plachtar) sau preparate din fructe de cătină albă (bogate în multe vitamine).

În cazul edemelor, cu picioare umflate, obosite, grele şi reci, se va consuma un ceai din frunze de afin (care protejează pereţii arterelor), ceai de pedicuţă cu adaos de o linguriţă cu bitter suedez, decoct din rădăcini de lemn-dulce (cu acţiune diuretică şi antiinflamatoare) şi amestecul, în părţi egale, de coada-calului şi coada-şoricelului, din care se beau 3 căni pe zi.

Cantitatea de lichid necesară organismului (1,5-2 litri pe zi) se completează cu apă plată, apă de tărâţe sau ceai verde chinezesc.

Preparate indicate în uz extern

Pentru uz extern sunt recomandate zilnic comprese locale calde şi băi de picioare, pe durată de 15-20 minute, timp de 3 săptămâni, cu decoct din ace de pin, scoarţă din ramuri tinere de castan sălbatic, frunze de viţă-de-vie cu struguri roşii, frunze de răchitan, urzică, pătlagină şi herba de sulfină. În doi litri de apă caldă se adaugă 5 linguri cu tinctură de rozmarin şi o lingură cu bicarbonat de sodiu. În cazuri mai grave, tratamentul se poate complica cu un amestec de usturoi zdrobit, anghinare, păducel şi cimbru.

Pe zonele afectate se aplică frunze strivite de varză în amestec cu hrean ras (dacă se poate suporta) şi se acoperă cu o pânză, pentru păstrare peste noapte. În timpul zilei se face un masaj uşor cu unguent de gălbenele (timp de 10-15 minute) şi pensulări cu ulei de peşte sau tinctură de salvie, ienupăr, arnică sau castan.

Remedii pentru picioarele umflate

- baie de picioare şi mâini (spălate în prealabil cu apă şi săpun), folosind decoct din flori şi frunze de soc, decoct din frunze de pelin, nuc şi mentă (câte 100 g la 3 litri de apă şi puţin oţet), băi calde cu făină de muştar (100 g puse într-un săculeţ de pânză şi introdus în ligheanul cu apă), băi de urzici (primăvara, de 2 ori pe săptămână), băi cu boabe de ienupăr mărunţite şi fierte 8-10 minute (seara, înainte de culcare);

- comprese la picioare cu decoct din rizomi de ferigă, tăiaţi mărunt şi fierţi 15 minute într-un litru de apă şi puţin oţet, comprese cu coada-calului sau comprese cu faguri de miere, aplicate pe umflături la genunchi timp de 3-4 ore;

- frecţii (două pe zi) pe picioarele umflate cu un amestec din 4 căţei de usturoi, un pumn dublu de urzică moartă şi un pahar de untdelemn, care se fierbe timp de 5 minute, se strecoară printr-o pânză curată şi se masează pielea de jos în sus;

- pudră calmantă din scoarţă de ulm, piciorul-cocoşului sau făină de muştar presărată în interiorul ciorapilor şi al încălţămintei.

Regimul alimentar

Se suprimă consumul alimentelor care încarcă organismul şi solicită un efort de prelucrare, matabolizare şi eliminare: carne de porc, raţă şi gâscă, preparate din carne, grăsimi animale, mezeluri, conserve, gălbenuş de ou (bogat în colesterol), prăjeli, sare, cafea, ciocolată, alcooluri tari şi, mai ales, tutun. O zi pe săptămână se impune un repaus alimentar absolut, consumând numai lichide sub formă de ceaiuri şi sucuri de rădăcinoase (morcov, ţelină, sfeclă roşie, păstârnac, pătrunjel) şi din fructe proaspete (lămâi, portocale, grepfrut, mere roşii), care conţin cantităţi mari de vitamina C. În celelalte zile se recomandă carne de pasăre (150-200 g), peşte alb, lapte degresat, iaurt, ulei vegetal fără colesterol sau presat la rece, pâine integrală sau graham, germeni de grâu, miere de albine în puţin oţet de mere, o lingură de lactat de calciu şi un adaos zilnic de vitamina E (de 3 ori pe zi, înainte de mese).

O atenţie deosebită se acordă consumului zilnic de legume proaspete, mai ales tomate bine coapte, întrucât licopenul, un compus carotenoidic, are proprietăţi antioxidante asupra arterelor.

Ceapa şi usturoiul (3-5 căţei pe zi) fluidifică sângele, determină dilatarea arterelor şi împiedică formarea de cheaguri. De asemenea, se recomandă o cură de 10-14 zile cu drojdie de bere preparată din 4 linguri drojdie în 500 ml lapte, apă, suc de roşii sau de lămâie; după amestecare se ţine în frigider şi se consumă întreaga cantitate în 3 reprize pe zi.

Regimul de viaţă

- evitarea statului prelungit în picioare şi chiar în poziţie şezând pe scaun „picior peste picior“ fără un suport pentru ridicarea picioarelor;

- evitarea mersului pe jos pe distanţe mari, mai ales pe terenuri în pantă sau cu denivelări mari, fiind preferat un mers în ritm constant (o oră pe zi), pe distanţe crescânde, pe terenuri plane, care să alterneze cu repausul la pat;

- evitarea factorilor favorizanţi ai bolii: frig, umezeală, căldură excesivă, traumatisme locale, infecţii virotice şi interzicerea categorică a consumului de tutun;

- excluderea jartierelor, a elasticelor circulare, a ciorapilor din materiale plastice şi a încălţămintei strâmte; se vor înlocui cu ciorapi din lână şi încălţăminte comodă, elastică, călduroasă şi impermeabilă;

- menţinerea corpului încălzit cu perne electrice sau sticle calde, aplicate seara la stinghie, şi nu pe piciorul bolnav;

- masaj superficial al picioarelor înainte de culcare, cu apă, oţet de mere sau alcool, începând de la degete spre glezne şi genunchi.

Sunt obligatorii băile zilnice alternative (călduţe şi reci) la picioare şi mâini, cu apă simplă sau apă sărată.