Tratamentele și alimentația bolnavilor de hipertensiune arterială

Pentru normalizarea tensiunii arteriale prin medicina naturistă se utilizează o medicaţie de durată cu preparate hipotensive, hipotonice, vasodilatatoare, diuretice, colagoge, coleretice, calmante şi depurative, pentru eliminarea sodiului şi a altor toxine. Alte tratamente se fac cu infuzii, decocturi sau tincturi utilizate pe lungă durată, uneori chiar pentru tot restul vieții.

Hipertensiunea arterială este cea mai răspândită boală a omenirii, afectând circa 20% din populaţia adultă. România este una dintre ţările europene cu cea mai mare frecvenţă a bolilor cardiovasculare, inclusiv a hipertensiunii arteriale.

Boala constă din creşterea permanentă sau accidentală a presiunii de curgere a sângelui din ventriculul stâng spre sistemul arterial şi venos.

La stabilirea tensiunii se foloseşte un tensiometru cu care se măsoară două valori: tensiunea sistolică luată în momentul contracţiei inimii şi trecerii sângelui din inimă în aortă, cu valori normale de 110‑140 mm Hg; tensiunea diastolică luată în momentul relaxării muşchilor inimii cu valori normale de 65‑80 mm Hg.

Circa 95 % dintre cazurile de hipertensiune au drept cauză creşterea rezistenţei vasculare periferice la curgerea sângelui, ca urmare a vasoconstricţiei, a pierderii elasticităţii pereţilor arteriali sau a obturării arterelor şi vaselor, în urma depunerii plăcilor de colesterol. La acestea se adaugă cauze ereditare, congenitale, renale, endocrine, diabetice.

Alţi factori declanşatori ai hipertensiunii sunt: funcţionarea defectuoasă a rinichilor, poliglobulie, ateroscleroză, obezitatea, gra­­viditatea la femei, consumul excesiv de alcool, tutun, dulciuri, cafea, ceai negru şi sare, eforturile fizice şi intelectuale şi chiar zgomotele intense (atenţionare muncitorilor din tinichigerie şi ţesătorii).

Tratamentele fitoterapeutice

Pentru normalizarea tensiunii arteriale prin medicina naturistă se utilizează o medicaţie de durată cu preparate hipotensive, hipotonice, vasodilatatoare, diuretice, colagoge, coleretice, calmante şi depurative, pentru eliminarea sodiului şi a altor toxine. Alte tratamente se fac cu infuzii, decocturi sau tincturi utilizate pe lungă durată, chiar tot restul vieţii, în funcţie de starea bolnavului şi de evoluţia bolii.

O mare eficienţă au preparatele din unele plante autohtone, cunoscute ca hipotensive:

Păducelul (flori, frunze, fructe), denumit „laptele bătrânilor”, are o veche tradiţie în remedierea bolilor de inimă, datorită acţiunii antispastice şi tonic cardiace, având efecte coronaro‑dilatatoare în normalizarea tensiunii arteriale şi a ritmului cardiac şi efecte sedative în diminuarea excitabilităţii sistemului nervos.

Talpa-gâştei, herba, are efecte sedative şi hipotensoare în reglarea presiunii sângelui şi a ritmului cardiac.

Usturoiul are rol în reducerea nivelului de colesterol, diminuarea tendinţei de coagulare a sângelui, curăţirea vaselor sanguine, micşorarea presiunii sângelui, reducerea riscului bolilor de inimă şi al accidentelor vasculare cerebrale.

Isopul, herba, este folosit încă din Antichitate pentru efecte vasodilatatoare în sistemul arterial şi de scădere a presiunii sanguine.

Rozmarinul, frunze, are efecte de ameliorare a circulaţiei sângelui, de reglare a ritmului cardiac şi combatere a hipertensiunii, asociată cu retenţia hidrică şi unele afecţiuni hepatobiliare.

Saschiul, frunze, este recomandat în hipertensiune şi ateroscleroză coronariană.

Sulfina galbenă, flori, este utilă pentru scăderea tensiunii, prin dilatarea vaselor perife­rice.

Traista‑ciobanului, herba, este recomandat pentru normalizarea presiunii sângelui, atât la tensiune redusă cât şi ridicată.

Anghinarea, frunze, cu acţiune coleretică şi diuretică, contribuie indirect la reglarea tensiunii arteriale.

Mesteacănul, frunze, cu acţiune hipotensivă şi diuretică, ajută la eliminarea colesterolului depus pe pereţii vaselor.

Coacăzul negru (frunze, fructe) previne puseurile hipertensive, insuficienţa cardiacă şi angina pectorală.

Unele reţete includ vâscul, cu acţiune sedativă şi antispastică, ca remediu contra hipertensiunii şi a altor afecţiuni cardiace, dar prezenţa unor substanţe toxice determină anumite restricţii în folosire, mai ales la bolnavii cu leziuni cardiace, fiind administrat numai în amestecuri, cu doze strict controlate.

Amestecurile de specii medicinale, cu acţiuni hipotensive şi în tonifierea cordului, includ plantele de mai sus, în anumite doze, la care se pot adăuga coada‑şoricelului, coada‑calului, mentă, lavandă, salvie, valeriană, arnică, cimbrişor şi sunătoare, preparate sub formă de infuzii, macerate şi lichioruri.

Tratamentele fitoterapeutice se fac cu ceaiuri (infuzii, decoct) sau cu tincturi.

Apiterapia recomandă câteva preparate cu efecte bune în normalizarea tensiunii:

- tinctură de propolis 30%, lăptişor de matcă, polen cu lăptişor de matcă, miere de albine cu sfeclă roşie, macerat din miere de albine cu propolis şi suc de usturoi;

- mielită din miere de albine cu muguri de păducel, plop negru, coacăz‑negru, salcâm japonez, mesteacăn, piersici şi mere.

Regimul alimentar

Pentru evitarea hipertensiunii şi redresarea la valori normale se impune un regim alimentar strict controlat, cantitativ şi calitativ, bogat în fructe şi legume, hipocaloric şi de­sodat.

În fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, se bea limonadă preparată din zeama unei lămâi, îndulcită cu miere de albine. Tot dimineaţa, înainte de micul dejun, şi seara, înainte de culcare, se va consuma câte o lingură de ulei de măsline, porumb sau floarea soarelui, cu efecte dietetice contra hipertensiunii, prin dizolvarea colesterolului sanguin şi a lipidelor serice.

În cursul zilei pot fi consumate supe de legume, carne de vită şi pasăre (fiartă sau rasol) şi peşte slab (de trei ori pe săptămână), cu conţinut ridicat în acizi graşi de tip Omega 3, având efecte de diminuare a deceselor în rândul persoanelor care au suferit un infarct.

După caz, se recomandă o alimentaţie predominant lacto‑vegetariană, cu un aport suficient caloric, mai ales în sezonul rece: lapte degresat, iaurt, brânză de vaci, cartofi fierţi, pâine integrală fără sare, ulei vegetal, cereale germinate, albuş de ou, bulion de legume, pişcoturi crocante, legume şi fructe (proaspete, coapte, compoturi).

Dintre legume se recomandă a se consuma usturoi, ceapă, praz, salată verde, pătrunjel, leuştean, mazăre, fasole (păstăi şi boabe), ardei gras şi ardei iute, tomate, ţelină (rădăcini şi frunze bogate în potasiu, cu rol de neutralizare a excesului de sodiu), sfeclă roşie, varză roşie, hrean.

Fructele proaspete recomandate sunt: pere, mere, pepene verde, dovleac, caise, vişine, lămâi, afine, agrişe, fragi, mure, coacăz negru, cătină albă, banane. Acestea asigură o bună funcţionare a arterelor prin conţinutul ridicat în fibre, vitamine şi elemente nutritive (K, Mg).

Alimentele interzise sunt: carnea de porc, raţă şi gâscă, mezeluri, afumături, grăsimi animale, untură, slănină, şuncă, prăjeli, vânat, peşte gras de crescătorie şi sărat, organe, conserve din carne şi peşte, brânzeturi grase şi sărate, unt, caşcaval, gălbenuş de ou sub formă de ochiuri şi jumări, condimente iuţi, murături, pâine caldă, produse zaharoase, snacks‑uri, fructe oleaginoase (nuci, alune), cafea, ape minerale sodate şi băuturi alcoolice tari - ţuică, lichior etc.

Consumul maxim de sare nu trebuie să depăşească 2‑3 g pe zi, evitându‑se alimentele bogate în sare (murături, preparate în saramură), ştiind că elementul sodiu reţine apa, iar volumul de sânge creşte spectaculos, cu creşterea presiunii asupra arterelor. Unele persoane manifestă o sensibilitate la sare (diabeticii, supraponderalii, dislipidemicii, vârstnicii, bolnavii de insufici­enţă renală).

Pentru o alimentaţie sănătoasă, grăsimile animale vor fi înlocuite cu uleiuri vegetale (de măsline, porumb, floarea soarelui, presate la rece), iar gustul mâncărurilor se va armoniza cu lămâie, pătrunjel, mărar, coriandru, ceapă, usturoi, oţet.