Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Tratamentul antihipertensiv la fumători

Tratamentul antihipertensiv la fumători

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Cristina Mihaela Ghiciuc - 06 Apr, 2011

Numărul de hipertensivi este mai mare printre cei care fumează foarte mult şi de o perioadă lungă de timp. Multe persoane nici nu ştiu că au hipertensiune arterială, deoarece nu-şi controlează periodic valorile tensiunii arteriale. Indiferent dacă o persoană fumează sau nu, medicaţia antihipertensivă este aceeaşi. Numai că, la un fumător care continuă să fumeze, tratamentul antihipertensiv are eficienţă redusă.

Scăderea eficienţei tratamentului este cauzată de interacţiuni dintre compuşii chimici din fumul de ţigară (nicotina şi metaboliţii săi) şi medicamentele antihipertensive.

La fumători, betablocantele sunt mai puţin eficiente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale. Această clasă de medicamente antihipertensive, foarte mult recomandată, are ca efect blocarea activităţii sistemului nervos simpatic pentru a reduce tensiunea arterială. Se ştie că atunci când o persoană fumează se produce activarea tranzitorie a sistemului nervos simpatic, ceea ce determină creşterea valorilor tensiunii arteriale. Prin urmare, fumatul anulează o mare parte a efectului antihipertensiv al betablocantelor. Dintre betablocante fac parte Propranolol, Metoprolol (cu denumiri comerciale de Betaloc®, Betaprol® etc), Atenolol (cu denumiri comerciale de Atenocor®, Tenormin® etc), Bisoprolol (cu denumiri comerciale de Concor®, Bisogamma®, Bisotens® etc), Nebivolol (cu denumirea Nebilet®), Betaxolol (cu denumirea Lokren® etc.) şi altele.

Dintre betablocante, Nebivolol determină atât blocarea activităţii sistemului nervos simpatic, cât şi eliberarea de oxid nitric la nivel vascular. Eliberarea de oxid nitric în peretele veselor de sânge determină suplimentar vasodilataţie. La fumători, administrarea de Nebivolol pentru tratamentul hipertensiunii arteriale este mai eficientă decât administrarea celorlalte betablocante, datorită efectului vasodilatator suplimentar.

Un alt grup de medicamente cu efect antihipertensiv, foarte frecvent recomandat mai ales la persoanele care au şi diabet zaharat, este al inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei. Aceste medicamente blochează producerea în organism a unei substanţe numită angiotensină, substanţa cu cel mai puternic efect vasoconstrictor. Prin blocarea producerii de angiotensină se explică efectul vasodilatator, deci valorile tensionale revin spre normal. La fumători se reduce foarte mult eficienţa acestui grup de medicamente. Mai mult, atunci când hipertensivii cu diabet continuă să fumeze, se produce o agravare mai rapidă a leziunilor care apar la nivel renal. Dintre inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei fac parte Captopril, Enalapril (cu denumiri comerciale de Enap®, Renitec®, Tensapril® etc.), Fosinopril (cu denumiri comerciale de Monopril®), Quinapril (cu denumirea de Accupro®), Perindopril (cu Prestarium®) şi altele.

Blocantele de canale de calciu reprezintă un alt grup de medicamente foarte frecvent recomandate în tratamentul hipertensiunii arteriale şi preferate pentru pacienţii care continuă să fumeze. Aceste medicamente blochează intrarea calciului în celulele musculare netede ale vaselor sanguine, ceea ce favorizează vasodilataţia. Fumatul determină vasoconstricţie şi un risc crescut de apariţie a trombilor (cheaguri de sânge) în vase, calciul jucând un rol important în formarea trombilor. Chiar dacă eficienţa acestor medicamente este redusă la fumători, administrarea de blocante de calciu are avantajul că scade riscul de apariţie a trombilor. Din acest grup fac parte Nifedipina (cu denumiri comerciale de Adalat®, Corinfar® etc.), Amlodipina (cu denumiri comerciale de Norvasc®, Amlohexal®, Almacor®), Felodipina (cu denumiri comerciale de Plendil®, Felotard®) şi altele.

Asocierea blocantelor de canale de calciu cu administrarea de Nitroglicerină are efect protector faţă de leziunile la nivel coronarian induse de compuşii din fumul de ţigară.

Fumatul diminuează şi eficienţa tratamentului cu diuretice. Consumul exagerat de alimente sărate creşte valorile tensiunii arteriale. Majoritatea diureticelor elimină sodiul din organism, unele având şi efect direct vasodilatator. Dintre diuretice fac parte Nefrix®, Indapamida (cu denumirea de Tertensif®).

Pentru o persoană aflată sub tratament antihipertensiv, continuarea fumatului explică eficienţa redusă a terapiei.

* Dr. Cristina Mihaela Ghiciuc este medic specialist medicină de familie, membră AMFOR (Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români)