Tratamentul astmului bronşic la gravidă

Cel mai important lucru de reţinut în tratamentul astmului bronşic la gravidă este necesitatea prevenirii apariţiei simptomatologiei şi tratamentul precoce, în cazul în care simptomele au apărut. Modalitatea de conducere a tratamentului astmului la femeia însărcinată este identic cu cel al femeii care nu este însărcinată. Ca toţi bolnavii astmatici, gravida trebuie să beneficieze de tratament şi urmărire pentru a controla inflamaţia la nivelul căilor aeriene, pentru a preveni şi controla episoadele acute de astm.

Urmărirea evoluţiei astmului bronşic la o gravidă trebuie să includă, pe tot timpul sarcinii, monitorizarea cu atenţie a funcţiei pulmonare, pentru a fi siguri că fătul primeşte suficient oxigen. În timpul sarcinii, severitatea bolii se poate modifica la aproximativ două treimi din gravide, de aceea este indicat ca supravegherea funcţiei respiratorii să fie realizată de către un medic specialist, care să monitorizeze simptomele şi funcţia pulmonară. Medicul specialist va folosi fie spirometrul (dispozitiv prin care se măsoară volumele pulmonare), fie peak-flow-metrul (dispozitiv care măsoară debitele respiratorii în inspir şi în expir), pentru a evalua funcţionarea plămânilor.

De asemenea, urmărirea evoluţiei bolii trebuie să includă şi înregistrarea mişcărilor fătului, pentru a depista din timp dacă activitatea fetală se reduce. După săptămâna 28 de sarcină se recomandă monitorizarea zilnică a mişcărilor fetale. În cazul în care, în timpul unui episod acut, mişcările fetale se reduc în intensitate, gravida trebuie să se prezinte de urgenţă la medicul specialist sau trebuie solicitată salvarea. După săptămâna 32 de sarcină, se va folosi ecografia pentru a monitoriza creşterea fetală în cazul în care astmul bronşic nu este bine controlat sau sunt prezente simptome moderate ori severe. Explorările ecografice prin care se examinează fătul după o criză de astm pot furniza date suplimentare, care să ajute medicul specialist în modificarea conduitei terapeutice, dacă este necesar.

Pentru a se administra cât mai puţine medicamente, este indicat să se evite expunerea la factorii declanşatori ai crizelor (fumul de ţigară sau praful). Este importantă protecţia gravidei împotriva gripei, de aceea se indică vaccinarea antigripală înaintea sezonului friguros (octombrie - jumătatea lunii noiembrie), indiferent de vârsta sarcinii.

Se ştie că administrarea medicamentelor este, de obicei, interzisă în sarcină, dar în cazul astmului bronşic riscul de afectare a fătului este mult mai mare, dacă astmul nu este controlat. Majoritatea medicamentelor care se indică în tratamentul astmului bronşic nu sunt dăunătoare pentru făt, deoarece se administrează pe cale inhalatorie, în cea mai mică doză care permite controlul evoluţiei bolii. Tratamentul pe cale inhalatorie prezintă cele mai mici riscuri pentru mamă şi făt. Medicamentele cu efect bronhodilatator de scurtă durată, cum ar fi Salbutamol, Ventolin®, Berotec®, sunt permise a fi administrate pe cale inhalatorie ca medicaţie de criză în sarcină.

Îngrijirea sarcinii la o femeie diagnosticată cu astm bronşic implică o strânsă colaborare între mai mulţi medici specialişti, care trebuie să se consulte în privinţa deciziilor de tratament.