Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Tratamentul de urgenţă în caz de esofagită postcaustică

Tratamentul de urgenţă în caz de esofagită postcaustică

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Simona Alina Strugariu - 16 Iunie 2009

Esofagita postcaustică reprezintă rănirea esofagului prin înghiţirea accidentală sau voluntară de substanţe chimice alcaline sau acide. Incidenţa maximă a afecţiunii este la copii, alcoolici, psihopaţi sau la femei în scop suicidar.

Substanţele chimice cel mai des responsabile de apariţia acestei boli sunt:

- alcaline caustice: soda caustică (cea mai frecventă - 85%), detergenţi, amoniac, hipocloritul de sodiu (folosit ca înălbitor);

- acizi: sulfuric, clorhidric, lactic, azotic, carbonic;

- clorura de zinc, clorura de cupru.

Substanţele acide produc leziuni superficiale prin coagularea proteinelor, în timp ce alcalinele determină răni mai grave şi profunde prin lichefierea proteinelor. De asemenea, soluţiile concentrate produc leziuni mai ales la nivelui gurii şi faringelui, deoarece sunt eliminate rapid prin scuipat şi numai o mică parte trec în esofag, în timp ce soluţiile mai diluate pot fi înghiţite în cantităţi mai mari înainte de a fi sesizate ca fiind toxice şi, deci, paradoxal, produc răni mai severe la nivel esofagian.

Agentul coroziv ajuns în esofag poate să determine o contracţie a porţiunii inferioare a acestuia, cu o regurgitare secundară, ce accentuează leziunile de la nivelul buzelor, gurii, laringelui.

Simptomatologia variază în funcţie de concentraţia toxicului

Simptomele variază în funcţie de agentul înghiţit, cantitatea înghiţită, concentraţia substanţei toxice şi timpul trecut de la ingestie.

În faza acută, imediat după ingestie, situaţia este dramatică, cu şoc traumatic compensat sau decompensat, produs prin durerea intensă şi absorbţia proteinelor rezultate prin distrugerea celulelor. Pacientul este palid, anxios, cu pulsul crescut şi tensiunea scăzută, respiraţia este superficială şi apare cianoza buzelor (buze albastre).

Starea generală este alterată sever, fiind prezente febra 39-41 grade, vărsătura cu sânge, scaune hemoragice. Bolnavul resimte o durere intensă la nivelul gurii, faringelui şi în spatele sternului, furca pieptului sau între umeri. Evoluţia este spre atenuarea simptomelor după 10-12 zile, cu reluarea alimentaţiei normale sau îşi fac apariţia semnele complicaţiilor imediate (hemoragia, infecţia, insuficienţa hepatică sau renală). Pe lângă această formă clinică gravă, mult mai des se întâlnesc forme clinice moderate sau uşoare, în care simptomele descrise anterior au o intensitate mai mică, cu atenuarea la 8-10 zile de la ingestie şi reluarea alimentaţiei mai uşor.

Urmează faza subacută, când durerea cedează, se reia deglutiţia, pacientul înghite normal şi starea generală se ameliorează. Atenţie, însă, că această etapă este înşelătoare, bolnavul se simte bine şi este tentat să renunţe la tratament, acest lucru antrenând instalarea stenozei esofagiene (la 30-60 de zile până la 3 luni de la momentul ingestiei), tradusă clinic prin reapariţia dificultăţii la înghiţit, a regurgitaţiilor, salivaţiei abundente şi prin scăderea în greutate a bolnavului din cauza alimentaţiei dificile.

Tratamentul recomandat

În primul rând, este necesar un tratament profilactic eficient, realizat cu o educaţie sanitară adecvată, cu interzicerea comercializării sodei caustice şi a acizilor caustici şi printr-o strictă supraveghere a copiilor, nelăsând la îndemâna lor sticle cu substanţe toxice, detergenţi.

Tratamentul în urgenţă vizează neutralizarea agentului toxic şi menţinerea funcţiilor vitale ale pacientului. Atenţie! Este greşită şi contraindicată producerea vărsăturii în ideea de a scoate toxicul din stomac, deoarece se produc leziuni suplimentare la nivelul esofagului, care este pus în contact încă o dată cu agentul toxic, în momentul vărsăturii.

Neutralizarea se efectuează în primele 4 ore de la ingestie şi în acest sens trebuie cunoscută natura causticului (acid sau bază), cantitatea înghiţită şi timpul scurs de la înghiţire. Substanţele acide se neutralizează cu lapte, bicarbonat de sodiu (folosit de gospodine la prăjituri), soluţie diluată de supă, albuş de ou (4 albuşuri la 500 ml apă), ulei de măsline, în timp ce causticele alcaline (soda caustică cel mai adesea) se neutralizează cu lapte, suc de citrice (lămâie, portocală), oţet diluat (100 ml oţet 6-9% la un litru apă).

Se va combate durerea puternică, care poate genera şoc, prin administrarea de calmante, se vor supraveghea tensiunea, pulsul şi se vor monta, după caz, perfuzii cu plasmă, ser, glucoză, sânge şi electroliţi. Se vor administra antibiotice cu spectru larg şi corticosteroizi.