Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Tratamentul diabetului zaharat

Tratamentul diabetului zaharat

Un articol de: Cristina Spiroiu - 29 Octombrie 2008

▲ Scopul tratamentului este acela de a preveni instalarea complicaţiilor acute sau cronice ▲ Odată apărute, complicaţiile beneficiază de tratament specific, menit să amelioreze, să prevină sau să întârzie agravarea ▲ Deoarece dezvoltarea complicaţiilor este legată de nivelul glicemiei, menţinerea acesteia la valori asemănătoare cu cele ale omului sănătos este dovedită a avea efect de protecţie ▲

În afara controlului glicemic, tratamentul corect al unor condiţii asociate frecvent diabetului zaharat - şi care cresc în plus riscul unor complicaţii - este măcar la fel de importantă. De exemplu, este necesară reducerea greutăţii la diabeticii de tip 2, supraponderali sau obezi (majoritatea) cu măcar 5-10%. Este dovedit că fiecare kilogram pierdut la aceşti bolnavi le prelungeşte viaţa cu 4 luni. Nivelurile lipidelor din sânge (colesterol, trigliceride) trebuie menţinut la valori mai mici decât cele acceptate ca normale la indivizii normali, deoarece dislipidemiile reprezintă un factor de risc în plus pentru bolile cardiovasculare, iar prezenţa diabetului zaharat de tip 2 este echivalentul unei boli cardiovasculare (adică un diabetic prezintă riscul de infarct miocardic al unui individ care a avut deja un infarct!). Dacă lipidele nu sunt în limitele dorite, se intervine cu medicaţie hipolipemiantă, alături de măsurile dietetice. Abandonarea fumatului este imperativă la diabetici, mai ales că fumatul se asociază cu leziuni ale arterelor periferice, crescând el însuşi riscul de amputaţie, alături de celelalte efecte negative asupra sistemului cardiovascular. Controlul tensiunii arteriale este esenţial, valorile considerate acceptabile pentru diabetici fiind inferioare celor acceptate ca normale în mod obişnuit.

Tratamentul diabetului implica trei componente - primele două sunt obligatorii, a treia este facultativă.

Tratamentul dietetic

Dieta diabeticului face parte din tratamentul bolii. Regimul alimentar în diabetul zaharat este de fapt regimul omului sănătos, fiind alcătuit după aceleaşi principii ale alimentaţiei sănătoase. Regimul este hipocaloric la grăsuţi, hipercaloric la cei subponderali şi ţine seama de activitatea fizică a individului şi de starea de nutriţie. Alimentele trebuie cântărite, mai ales cele care conţin glucide şi care trebuie să aibă un aport de glucoză apoximativ constant în fiecare zi (cu rare excepţii). Din dietă lipsesc dulciurile concentrate, care de fapt sunt nesănătoase şi pentru omul normal. Asocierea hipertensiunii arteriale necesită restricţie de sare, asocierea tulburărilor lipidice necesită reducerea aportului de grăsimi animale şi creşterea aportului de fibre vegetale (legume, fructe, pâine integrală).

Efortul fizic terapeutic are rolul de a obţine şi menţine scăderea ponderală la diabeticii plinuţi. Muşchiul este principalul consumator de glucoză, iar activitatea musculară duce la scăderea glicemiei. În plus, scade tensiunea arterială, ameliorează profilul lipidic şi prelungeşte viaţa. Se recomandă măcar 30 de minute de activitate fizică pe zi, 4-5 zile pe săptămână. Activitatea fizică se individualizează ca tip şi intensitate în funcţie de celelalte suferinţe asociate: cardiovasculare, articulare etc.