Tratamentul durerii în cefalee

Durerea extremităţii cefalice (migrenă, cefalee de tip tensiune sau alte tipuri) se numără printre cele mai frecvente stări dureroase şi constituie unul dintre principalele motive de prezentare la medic.

Cefaleea are un impact major asupra calităţii vieţii şi reprezintă unul dintre principalele motive pentru automedicaţie. Afecţiunea este definită ca o senzaţie de durere localizată la nivelul capului, dar în practică prin cefalee se înţelege disconfortul din regiunea cutiei craniene. Cefaleea este însoţită adesea şi de alte simptome: greaţă, vărsături, anorexie, fotofobie (sensibilitate la lumină), fonofobie (sensibilitate la zgomote), dificultăţi în vorbire şi tulburări ale somnului. Uneori pot să apară vedere înceţoşată, diaree, crampe abdominale, paloare facială, senzaţie de căldură sau frig, răcirea extremităţilor.

Migrena este o cefalee cu caracter familial, periodică, cu topografie frecvent unilaterală, pulsatilă, care debutează în copilărie, adolescenţă sau la adultul tânăr, scăzând, ca frecvenţă, odată cu înaintarea în vârstă, asociată cu fenomene de tip vegetativ. Migrena reprezintă aproximativ 10% din totalul cefaleelor, având frecvenţă cuprinsă între 4% şi 9% la bărbaţi şi între 12% şi 25% la femei.

După clasificarea actuală a Societăţii Internaţionale pentru Studiul Cefaleei, migrenei i se recunosc mai multe forme: migrena fără aură (migrena comună sau hemicrania simplă), migrena cu aură (migrena cu aură tipică, migrena cu aură prelungită, migrena hemiplegică familială, migrena bazilară, migrena cu aură migrenoasă fără cefalalgie, migrena cu aură bruscă), sindroame cefalalgice periodice ale copilăriei (sunt precursoare ale migrenei), migrena retiniană, complicaţii ale migrenei, migrenă probabilă. Din totalul migrenelor, migrena fără aură reprezintă 80%. Dintre migrenoşi, doar 28% prezintă forma clasică, de migrenă cu aură. Mulţi dintre ei pot dezvolta alternativ şi crize fără aură.

Criza de migrenă se caracterizează clinic prin cefalee fără cauză organică demonstrabilă, cu instalare bruscă, cu topografie frecvent unilaterală, profundă, fronto-parietală, cu exacerbări paroxistice pulsatile, însoţită de fotofobie, greţuri şi vărsături, uneori de stări de anxietate, astenie, anorexie sau tulburări de tranzit. Criza de migrenă are durata cuprinsă între 4 ore şi 72 de ore şi se termină adesea după un somn profund. Atacurile severe de cefalee au cel mai adesea un caracter pulsatoriu şi sunt asociate cu vărsături şi sensibilitate la nivelul scalpului.

Studiile au arătat că, în mod curent, 36% dintre persoanele care suferă de migrenă solicită sfatul unui medic specialist în legătură cu tratamentul necesar, 45% consideră că nu mai au nevoie să ceară sfatul unui medic, iar 19% nu s-au adresat niciodată unui medic specialist pentru această problemă de sănătate.

Medicamentele de primă alegere în tratamentul cefaleelor uşoare sau moderate sunt analgezice care se eliberează fără prescripţie medicală (sunt medicamente din grupul over-the-counter sau OTC), cum ar fi Acid acetilsalicilic (cu denumiri comerciale de Aspirin®, Rompirin®, Aspimax®, Europrin®, Pharmapirin®, Santapirin®), Acetaminofen (Paracetamol®, Panadol®, Paracetol®, Adol®, Paramol®, Paralen®), Ibuprofen (Ibufen®, Advil®, Nurofen®, Paduden®, Rupan®, Modafen®, Marcofen®, Brufen®, Motrin®), Naproxen (Naprosyn®, Nycopren®), Metamizol (Algocalmin®, Novocalmin®, Algozone®). Foarte mult utilizate în tratamentul migrenei sunt asocierile de medicamente în doze fixe, ceea ce a crescut complianţa la tratament, a crescut eficacitatea şi tolerabilitatea. Dintre acestea se folosesc foarte frecvent asocierile cu doze fixe, care conţin acid acetilsalicilic, acetaminofen sau cafeină.

Prezentarea la medic este necesară, deoarece acesta trebuie să stabilească mai întâi forma de cefalee, tratamentul fiind diferit pentru fiecare formă de cefalee.

* dr. Cristina Mihaela Ghiciuc este medic specialist medicină de familie, membră AMFOR (Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români)