Tratamentul otomicozei se face doar după consultul medicului

Otomicoza (otita externă micotică) este o infecţie a tegumentelor conductului auditiv extern, produsă de fungi din categoria Candida albicans sau Aspergillus.

În mod normal, în conductul auditiv extern nu există fungi (ciuperci), cerumenul având acţiune fungistatică netă. Instalarea micozelor la nivelul conductului auditiv extern este favorizată de modificări fizico-chimice, determinate de numeroşi factori:

- exogeni: umiditate, căldură, pătrunderea apei în ureche;

- endogeni: absenţa cerii, dopul epidermic, factori hormonali, diabet, stări imunosupresive. Prezenţa infectiilor bacteriene la nivelul conductului urechii favorizează dezvoltarea fungilor. Micoza este, de asemenea, des întâlnită la pacienţii care poartă aparat auditiv cu mulaj ocluziv la nivelul conductului auditiv extern.

Fungii ajunşi la nivelul tegumentului de la nivelul urechii, după o perioadă de latenţă de câteva săptămâni, se înmulţesc. Pruritul (mâncărimea la nivelul urechii) este cel mai important simptom, împreună cu o senzaţie de plenitudine la nivelul urechii (senzaţie de ureche plină). Uneori, poate apărea şi o uşoară scădere de auz, din cauza acumulării de detritusuri (secreţii umede) în interiorul urechii.

Urechea devine tot mai dureroasă, pe măsură ce sunt afectate ţesuturile profunde.

În forma tipică, diagnosticul este uşor de pus, pe baza simptomelor mai sus menţionate şi pe seama examenului urechii, care evidenţiază, la nivelul pereţilor conductului auditiv, deşeuri gri-albe, asemănătoare cu sugativa umedă. În cazul prezenţei infecţiei cu Aspergillus, se vor vedea nişte firişoare negre printre detritusuri sau ca o masa de filamente fine ieşind din peretele conductului auditiv.

Aceste aspecte nu sunt întotdeauna caracteristice şi, în cazul unei otite externe care nu răspunde la tratamentul clasic, trebuie luată în considerare posibilitatea unei infecţii fungice.

O altă formă clinică este caracterizată prin prezenţa, la nivelul conductului, a unei mase albicioase sau negre, pereţii conductului fiind inflamaţi.

Tratamentul trebuie efectuat numai la spital

Tratamentul otomicozei este local şi necesită, în primul rând, toaleta riguroasă a tuturor deşeurilor din conduct, cu ajutorul instrumentelor, prin aspirare sau prin spălătură, în cazul în care nu este perforat timpanul. Menţionăm că aceste manevre trebuie efectuate într-un serviciu medical.

Local, se aplică zilnic sau la 2-3 zile un agent antifungic specific, ca Nistatinul, care este deosebit de eficient împotriva speciilor de Candida, dar mai puţin activ împotriva fungilor din grupul Aspergillus.

Antifungicele pe cale generală nu sunt indicate. Nu trebuie uitată importanţa vechilor prescripţii: alcool salicilic, alcool boricat, nitrat de argint 1%, care sunt foarte eficiente ca şi aplicaţii locale.

În funcţie de importanţa suprainfecţiei, se asociază local soluţii cu antibiotice şi cortizon.

Profilaxia recidivelor impune un tratament local de cel puţin două săptămâni şi îndepărtarea factorilor favorizanţi.