Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Tratamentul paliativ, esenţial pentru pacienţii vârstnici
Medicina paleativă reprezintă acea ramură medicală care asigură condiţii bune de viaţă pentru pacienţii aflaţi în stare avansată a unei boli, fără posibilităţi de vindecare.
Medicina paleativă este cea care abordează global persoana suferindă, inclusiv în stadiile terminale, deşi vindecarea este imposibilă. Obiectivul acesteia este de a asigura cea mai bună calitate a vieţii, atât pentru pacienţi, cât şi pentru familiile lor. Conceptul este nou, iniţiatoarea mişcării îngrijirilor paleative fiind dr. as. Sociel Cicely Sauders, care a intuit că pe lângă cancer, îmbătrânirea reprezintă un domeniu ale cărui dimensiuni în lume sunt în continuă creştere. Încercând să dăm o definiţie tratamentului paleativ precizăm că acesta reprezintă ansamblul tratamentelor medicale şi chirurgicale, totalul îngrijirilor, toate susţinerile psihologice şi spirituale destinate să aline suferinţele somatice şi psihice, să amelioreze calitatea vieţii şi să asigure respectarea demnităţii condiţiei umane oricărui bolnav, indiferent de diagnostic. Demersul trebuie continuat până la moartea bolnavului, deoarece orice strategie curativă este incertă sau ineficace. Moartea, ca şi naşterea, necesită implicarea medicală pentru asigurarea asistenţei şi confortului, atât a pacientului, cât şi a familiei sale. Pornind de la acceptarea faptului că a muri este un fenomen normal, se impune schimbarea mentalităţii şi atitudinii faţă de muribund, nu numai a personalului medical, ci şi a întregii societăţi. Pe lângă implicarea ştiinţifică, se impune o poziţie profund umanistă încadrată de obicei într-un demers religios. Deoarece jumătate din decesele de pe glob aparţin comunităţii vârstnice, tratamentul paliativ se adresează mai ales bătrânilor şi are la bază drepturile acestora de a li se lua în consideraţie nevoile biologice, dar şi cele psihologice cu adresabilitate personalizată. Intervenţia psihologului aduce un real beneficiu şi medicului care trebuie să înlăture senzaţia inutilităţii sale în faţa bolii incurabile şi a morţii inevitabile. Scopul tratamentului paliativ geriatric Tratamentul paleativ geriatric are o serie de obiective dintre care amintim: -combaterea durerii pacienţilor; - garantarea unei cât mai mari autonomii posibile omului bolnav; - asigurarea unei relaţii optime între suferind şi anturaj, pe baza afecţiunii şi respectului; - sprijinul psihologic acordat bolnavului; - sprijinul psihologic acordat familiei pacientului, pentru ca aceasta să poată suporta starea bolnavului, dar şi sfârşitul acestuia. Adeseori este necesar şi foarte util şi sprijinul oamenilor bisericii. Noţiunea de „acompaniament relaţional“ implică ansamblul contactelor psihice dintre bolnav şi cei ce se ocupă de el, fiind una dintre cele mai dificile faţete ale tratamentului paliativ. Aceasta se opune abandonului şi depăşeşte actul medical propriu-zis. Confort fizic prin „nursing“ O componentă esenţială a demersului paleativ este „Nursingul“. Acesta aparţine familiei şi personalului medical ajutător. Nursingul constă în realizarea confortului fizic al acelor pacienţi care şi-au pierdut în mare parte autonomia. Obiectivele principale ale nursingului sunt: asigurarea alimentaţiei, a hidratării, menţinerea unei igiene riguroase, mobilizarea activă, îngrijirea pielii, asigurarea micţiunilor şi a scaunului, ocuparea timpului cu cărţi de lectură, radio, televiziune, vizite, precum şi cu dreptul la o anumită imagine personală (grija faţă de îmbrăcăminte, coafură). Unde se aplică demersul paliativ După părerea specialiştilor, locul ideal pentru aplicarea demersului paliativ este acasă la bolnav, în mediul său familial şi familiar. În cazurile extreme, îngrijirea acestor pacienţi poate fi făcută în instituţii de asistenţă medicală sau socială. Indiferent de locul aplicării tratamentului paleativ, trebuie să reţinem că muribunzii au drepturile lor la confort psihic şi somatic, au dreptul la respect şi, aşa cum toţi avem „dreptul la sănătate“ şi ei au „dreptul la afecţiune şi umanism“.