Tratamentul verde în epoca modernă

Pentru multă vreme, s-a crezut că se ştie tot sau aproape tot despre cereale şi alge, despre plante medicinale şi drojdii, despre regnul vegetal în totalitatea lui. De o perioadă îndelungată de timp, cercetătorii din lumea întreagă se interesează de aceste lucruri, le experimentează şi îşi publică opiniile. Vegetalele sunt, însă, atât de numeroase şi însuşirile lor atât de polivalente, încât greutatea constă, de fapt, în alegere.

Produsele vegetale, a căror prezenţă în arsenalul terapeutic a fost şi este încă una considerabilă, îşi recapătă de câţiva ani importanţa, după o perioadă în care s-au aflat într-un con de umbră din cauza medicamentelor de sinteză chimică, în prezent aflate într-un oarecare declin.

Aşa cum ne semnalează profesorul Jean Vigne, într-o comunicare din „LâHôpital“, din 1970, pentru a satisface nevoile de proteine a 250 de milioane de indivizi, este nevoie, anual, de circa 100 de milioane de tone de carne, care pot fi înlocuite cu 6 milioane de tone de proteine sintetice. Pe de altă parte, soia, porumbul, mazărea, fasolea, ciupercile conţin şi ele cantităţi însemnate de proteine. Iată de ce, graţie diferitelor experimente, putem lupta împotriva malnutriţiei, observată în ţările lipsite de proteine animale, printr-o alimentaţie pe bază de vegetale. În America Latină se foloseşte un amestec de făină de turtă din reziduuri de bumbac, de făină de porumb şi de sorg (sorgho, graminee din ţările calde), completată cu vitamina A şi cu drojdii (pentru vitaminele din grupa B). Regimul acesta permite, adăugându-se legume şi fructe, înlocuirea laptelui, fără să dăuneze creşterii copiilor.

Algele sunt, de asemenea, excelente furnizoare de proteine: algele brune conţin 13% proteine, cele roşii - 30%, în timp ce carnea cuprinde proteine în proporţii ce variază între 15% şi 20%. Japonezii consumă, în raţia lor alimentară zilnică, până la 25% alge sub formă de ciorbe, pâine, paste, îngheţată şi produse de patiserie.

În general, opinia publică este reticentă la tratamentele agresive ale unor boli, care, uneori, complică şi mai mult problema de sănătate, decât o rezolvă. Să luăm un exemplu. Cistitele sunt adesea tratate cu antibiotice de sinteză, administrate succesiv, timp de luni de zile. Se poate recurge însă la un tratament mult mai simplu, prin care boala se vindecă complet într-o lună, în 15 zile sau chiar mai puţin, respectiv la tinctura de afină, la esenţele aromatice sau la anumite „vaccinuri“ care se pot bea.

Un al doilea exemplu relevant este modul de tratare a gripei. Cu excepţia unor cazuri foarte grave, această boală a fost întotdeauna tratată eficient printr-o odihnă de două sau trei zile, însoţită de o dietă hidrică, administrare de magneziu, esenţe aromatice, groguri pe bază de cuişoare, de scorţişoară, de suc de lămâie şi de miere. Cu un astfel de tratament se obţine o vindecare rapidă şi fără nici un fel de convalescenţă şi, mai ales, fără a fi nevoiţi să administrăm cu toptanul antibiotice, absolute ineficace în astfel de afecţiuni.

În concluzie, terapia verde, veche de când lumea, reprezintă un viitor promiţător. În numerele ce vor urma vă vom prezenta calităţile şi principiile anumitor legume, fructe şi cereale.