Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Traumatismele oculare la copil

Traumatismele oculare la copil

Un articol de: Camelia Bogdănici - 08 Septembrie 2007

Traumatismul ocular reprezintă o cauză importantă de morbiditate, ce determină frecvent pierderea unilaterală a vederii la copil. Plăgile oculare penetrante reprezintă circa 20-30% din traumatismele oculare şi pot apărea în urma unor banale accidente de joacă.

Abordarea unui traumatism ocular, în special la copiii mici, este dificilă. În primul rând este dificilă evaluarea traumatismului, adesea crescută considerabil de slaba cooperare dintre medic şi copil. Din cauza opoziţiei pentru o examinare minuţioasă, există riscul de amplificare a leziunii penetrante sau a contuziilor.

O altă problemă este legată de îngrijirea copilului cu traumatism ocular, care poate determina pierderea vederii, fie prin afectarea directă a structurilor oculare, fie ca urmare a dezvoltării ambliopiei (n.r. – „slăbire a vederii determinată de leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, ale unor excese sau bătrâneţii“).

Numeroase lucrări de specialitate au studiat etiologia accidentelor oculare la copii. Marea majoritate raportează preponderenţa traumatismelor oculare la băieţi, cu un raport băieţi/fete cuprins între 3/1 şi 6/1. Acest raport este explicat de faptul că jocul şi jucăriile băieţilor au un risc mai crescut de accidentare.

Jumătate din accidentele oculare au loc acasă

Se consideră că peste 50% din accidentele oculare au loc acasă, deoarece timpul petrecut în familie este mai mare. De asemenea, se recomandă urmărirea elementului de abuz familiar al copilului în etiologia traumatismului. La copiii de vârstă şcolară se pot produce astfel de evenimente între 10-15%, mai ales pe perioada şcolii.

Accidentele oculare ar putea fi prevenite dacă ar fi o supraveghere mai atentă a copiilor mici sau dacă nu s-ar pune la dispoziţia copiilor articole de joacă care prezintă un risc crescut. De altfel, există reglementări internaţionale care prevăd interzicerea de comercializare a jucăriilor cu colţuri sau ascuţite pentru vârstele mici, cu înscrierea obligatorie a unor însemne speciale.

În prezent se evidenţiază, de asemenea, noi modalităţi periculoase de joacă, cum este aşa-numitul sport „paint-ball“, după care au fost citate accidente la copiii de vârstă şcolară. Au fost raportate traumatisme oculare complicate, cu rupturi sclerale, ectopii cristaliniene sau chiar dezlipire de retină.

Tratamentul traumatismelor oculare pediatrice este similar cu cel al adultului. În cazul copiilor, există însă o problemă deosebită, atât la examinarea oculară, cât şi în ceea ce priveşte tratamentul, în sensul că este necesară anestezia generală. De aceea, se recomandă tratarea copiilor în spitale dotate, cu medici specializaţi, pentru a nu compromite ochiul chiar din timpul examinărilor.

O atenţie particulară pentru copil este cea de prevenire a ambliopiei. În acest sens, tratamentul copilului cu traumatism trebuie să fie complet de la început (ex. corecţia afakiei cu implant de cristalin). Postoperator, terapia ambliopiei trebuie condusă de o echipă specializată (medic, ortoptist), cu multă răbdare şi în strânsă colaborare cu părinţii.