Tuberculoza, o problemă de sănătate publică

Tuberculoza reprezintă o importantă problemă de sănătate, fiind o boală infecto-contagioasă cu evoluţie cronică, larg răspândită pe glob, şi care, netratată sau incorect tratată, este fatală. Boala este cauzată de o micobacterie numită Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch).

Tuberculoza, recunoscută de secole ca o boală relativ rară şi sporadică a omului şi a animalelor, a devenit o boală epidemică a omului la începutul Revoluţiei industriale. Epidemia s-a răspândit lent pe tot Globul, prin explorare şi colonizare. Epidemia a avut un vârf la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în Europa de Vest şi Statele Unite, şi, aproximativ un secol mai târziu, în Europa de Est, Asia, Africa şi America de Sud. În general, o epidemie de tuberculoză atinge vârful într-o anumită populaţie după 50-75 de ani de la declanşare, după care apare un declin constant, dar mult mai lent. Rata declinului natural al incidenţei este, în general, de 1-2% pe an.

Estimările actuale sugerează că aproximativ unul din trei locuitori ai planetei este infectat cu Mycobacterium tuberculosis, ceea ce constituie un imens rezervor, din care vor apărea milioane de cazuri noi de tuberculoză secundară. În ţările industrializate sunt infectate mai ales persoanele în vârstă, în timp ce, în ţările cu venituri mici, marea majoritate a persoanelor infectate sunt adulţii tineri.

Multe dintre decesele de cauză infecţioasă din ultimele decenii au fost determinate de tuberculoză, acestea în condiţiile în care există medicamente, care, administrate corect, pot reduce considerabil riscul de deces, vindecând boala.

Principalele surse de infecţie tuberculoasă sunt reprezentate de:

- bolnavii de tuberculoză pulmonară baciliferi (eliminatori de bacili Koch), în special purtătorii de leziuni cavitare pulmonare (cel mai frecvent);

- bolnavii de tuberculoze extrapulmonare active, deschise sau fistulizate (urogenitale, osteo-articulare, ganglionare) constituie o sursă de importanţă secundară.

Foarte rar, la lucrătorii din domeniul zootehnic, animalele bolnave de tuberculoză, în special bovinele infectate cu micobacterii de tip bovin, răspândesc infecţia prin produsele lor naturale şi patologice (lapte, urină, fecale). Ocazional, se pot produce contaminări de la unele animale domestice (câini, pisici) şi animale sălbatice (rumegătoare, bursuci) bolnave de tuberculoză sau de la animale de laborator. Cel mai adesea, transmiterea infecţiei tuberculoase se face interuman, de la bolnavii eliminatori de bacil Koch la contacţii lor sănătoşi. În 95% dintre cazuri, contaminarea se produce pe cale aeriană, prin inhalarea unor particule microscopice de secreţii respiratorii care conţin bacili (picăturile Pfluge). Prin inhalarea unei astfel de particule se realizează infecţia persoanelor sănătoase care locuiesc sau îşi desfăşoară activitatea în acelaşi spaţiu. Cunoaşterea modului de transmitere a acestei boli este primul pas în prevenirea răspândirii ei. (Rubrică realizată în colaborare cu Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români - AMFOR)