Uleiul de eucalipt, calmant natural în bolile digestive

După ce botanistul german Ferdinand von Muller a descoperit, în secolul al XIX-lea, proprietățile medicinale ale uleiului aromat extras din frunzele de eucalipt, acest tip de ulei a devenit tot mai căutat, mai ales pentru efectele calmante asupra tulburărilor digestive, dar şi asupra altor afecţiuni.

Eucaliptul este răspândit pe toate continentele prin cele aproximativ 500 de specii și numeroase varietăți, cele mai valoroase fiind Eucalyptus globulus, E. citriodora, E. dives și E. radiata. Frunzele sunt bogate în flavonoide liposolubile, taninuri, rezine, cumarine, ceară, piperitonă și, mai ales, ulei eteric aromatic, cu miros puternic, foarte plăcut.
Uleiul brut se obține prin distilare cu vapori de apă, din frunzele proaspete sau parțial deshidratate. Randamentul în ulei este cuprins între 0,5-3,5 %, în funcție de specie și de zona geografică de creștere. Din uleiul eteric de eucalipt, tratat cu alcali, se separă o frac­țiune care se comercializează sub denumirea de cineol farmaceutic, cu 90% eucaliptol pur.

Proprietăți terapeutice

Frunzele de E. globulus, prin conținutul ridicat în eucaliptol, au efecte antiseptice, bactericide, antifungice, antivirale, antifebrile, expectorante, sudorifice, astringente, hemostatice, cicatrizante, emoliente, antiastmatice, digestive, aperitive, antinevralgice, antireumatice și antisalmonelice. Studii recente au dovedit că flavonoidele din frunze au proprietăți hipoglicemiante, fiind indicate la persoanele cu diabet zaharat.

Acțiunile specifice: în bolile aparatului respirator, prin pro­prietățile antivirale și expectorante, frunzele de eucalipt sunt folosite în majoritatea afecțiunilor respiratorii acute sau cronice (tuse, gripă, guturai, răceală, laringită, faringită, sinuzită, rinită, bronșită, astm bronșic, angină, pneumonie, pleurezie și chiar tuberculoză pulmonară); prin deblocarea căilor respiratorii și fluidificarea secrețiilor, are loc ușu­rarea respirației și reducerea crizelor de febră intermitentă, cu scăderea temperaturii corpului.

Tratamente

Infuzie din două linguri frunze uscate la 200 ml apă clocotită; tinctură în alcool 400 (se iau câte 50 picături în 100 ml apă rece de 4-5 ori pe zi); sirop preparat din 20 g frunze infuzate în 300 ml apă clocotită; după strecurare se adaugă 300 g zahăr, se reîncăl­zește până devine siropoasă și se consumă câte patru-șase linguri pe zi, ca expectorant și antiseptic respirator; pulbere din frunze uscate și măcinate fin (se ia câte un vârf de cuțit de două-trei ori pe zi, înainte de mese, eventual în puțină miere); ulei eteric (trei- cinci picături în 30 ml apă), cu rol în fluidificarea și eliminarea secrețiilor bronșice; ulei eteric pentru masajul zilnic pe piept, spate și pe gât; inhalații timp de 10 minute cu vapori din infuzie de frunze (100 g la un litru apă adăugând câteva picături de ulei eteric), pentru dezinfectarea căilor respiratorii superioare; frunze uscate și măcinate care se introduc în țigări cu efecte în ameliorarea crizelor astmatice.

Recomandări în administrare

În bolile sistemului nervos, eucaliptul are efecte calmante asupra stărilor emoționale intense, ajută la întărirea spiritului, la creșterea capacității de concentrare și la instalarea unei stări de armonie și pace interioară.

Sunt bine cunoscute efectele înviorătoare de împrospătare a corpului în caz de oboseală, migrene, dureri de cap, astenie sau debilitate. Se folosește uleiul pus în baie, saună, candelă și masaje în zona frontală și a tâmplelor.

În bolile aparatului digestiv sunt importante proprietățile astringente (datorită taninurilor) și efecte vermifuge (contra viermilor intestinali), precum și acțiuni antimicrobiene (în caz de diaree și dizenterie).

Se recomandă infuzie (15 g frunze uscate la un litru apă clocotită), din care se consumă câte două cești pe zi, între mese, având efecte în atoniile stomacului care duc la pierderea poftei de mâncare.

În diabetul zaharat este indicat decoctul din 15 g frunze uscate la un litru apă; se fierbe până când scade la jumătate din volum și se bea întreaga cantitate în cursul zilei.
În afecțiunile reumatismale, artrite reumatoide și poliatroze se utilizează sub formă de comprese cu decoct din frunze sau ulei eteric, aplicate atunci când simptomele sunt agravate de vremea rece.

În bolile dermatologice, eucaliptul are numeroase aplicații sub formă de ulei eteric, infuzie, decoct și băi locale, datorită acțiunii antiseptice și antihemoragice. Se folosește în tratarea unor răni, arsuri (inclusiv solare), tăieturi, herpes, ulcerații, plăgi, eczeme suprainfectate, inflamații, prurit de diverse etiologii, infecții nazale, scurgeri de urechi (otite), infla­mații de rect și înțepături de insecte (țânțari, muște).

Se aplică sub formă de spălături, comprese, loțiuni, băi generale și locale (cu 10-15 picături la cadă).

Masajul cu ulei are efecte în ameliorarea durerilor musculare prin creșterea fluxului sanguin local.

Durerile de dinți și măsele se ameliorează prin tamponări locale cu ulei eteric diluat în puțin alcool.

În doze excesive, uleiul de eucalipt poate provoca reacții de sensibilizare gastrică, cu greață, vărsături, indigestii, dureri de cap, vertij, hipotensiune, hipotermie și chiar efecte de intoxicare, cu semne de cianozare și delir. La ingerarea a peste 10 ml ulei eteric doza poate fi letală.

Este contraindicat la copiii mai mici de 12 ani, la gravide, la mame care alăptează și la persoane cu afecțiuni digestive și hepatice grave, întrucât cineolul din ulei poate induce stări de convulsie.

Se va evita utilizarea concomitentă a medicamentelor hipoglicemiante.