Un pericol social

Zilele trecute am aflat din mass-media că la Basel, în Elveţia, s-a stins din viaţă chimistul Albert Hofmann, la frumoasa vârstă de 102 ani. Hofmann este cel care, în 1943, în timp ce căuta substanţe cu acţiune la nivel uterin, a descoperit dietilamida acidului lisergic, cunoscută în lumea întreagă sub denumirea prescurtată de LSD, un halucinogen extrem de activ.

De altfel, creatorul acestei substanţe a atins, din întâmplare, praful pe care l-a sintetizat şi, după puţin timp, a început să aiba simptome curioase, pe care le-a descris după cum urmeză: „Am avut senzaţia că ochiul meu se desprinde de corp şi se fixează în tavan, de unde priveşte spre mine. Atât corpul meu, cât şi obiectele înconjurătoare îmi apăreau distorsionate, ca atunci când sunt privite în oglinzi curbate“. Astfel de percepţii patologice pot avea cele mai diverse aspecte. În acest fel, obiectele externe apar transformate sau deformate, apropiindu-se sau depărtându-se şi împrumutând cele mai diverse culori. O pată oarecare se transformă într-o figură deformată, asimetrică, monstruoasă, fantastică, terifiantă sau plăcută, acompaniată diferenţiat de o componentă afectivă plăcută sau neplăcută. În această perturbare, în funcţie de nivelul de integrare ideo-afectivă şi de nivelul de cultură, pot apărea iluzii optice sub formă de elemente ornamentale de originalitate deosebită sau iluzii auditive, cu o coloratură agreabilă sau dezagreabilă, însoţite de tristeţe sau euforie. Tulburările iluzionale, fie acestea vizuale sau auditive, creează, în lumea subiectivă a toxicomanului, sentimentul unei alte realităţi, stranii, bizare, plăcute sau terifiante, perturbări care alimentează sentimentul de derealizare, consecinţă a subiectivităţii alienante a lumii obiective şi de perturbare a obiectivării adecvate a subiectului intoxicat cu halucinogen.

Fenomenele sub care debutează tulburările psihice induse de LSD sunt cunoscute sub numele de călătorie („trip“). În funcţie de simptomele declanşate de individul consumator, aceste călătorii pot fi plăcute („nice trip“) sau neplăcute („bad trip“). Utilizarea LSD-ului mai determină creşterea tensiunii arteriale, accelerarea bătăilor inimii, creşterea temperaturii corpului, tremor şi exagerarea reflexelor.

Deşi nu şi-a găsit o utilizare adecvată în medicină (cu excepţia unui test de diagnosticare a schizofreniei), LSD-ul a devenit un drog foarte utilizat în ţările dezvoltate. La începutul anilor 1960, LSD-ul a fost drogul favorit al generaţiei hippie, iar membrii formaţiei Beatles i-au dedicat un cântec devenit hit „Lucy in the Sky of Diamonds“, care are ca acronim LSD.

Utilizarea şi abuzul de substanţe psihotrope au determinat guvernele diferitelor ţări să ia atitudine, astfel încât la Tokyo, în 1975, şi la Veneţia, în 1983, s-au adoptat documente în care se recunoaşte că utilizarea psihotropelor este un fenomen social complex şi nu o simplă problemă medicală. Se afirmă, în aceste documente, că în cadrul societăţii este nevoie urgent de educaţie cetăţenească intensivă, prezentată într-un mod non-moralizator, non-punitiv şi însoţită de prezentarea de alternative la folosirea drogurilor.