Uti, non abuti!

Locuţiunea latină de mai sus se traduce prin „uz, nu abuz“ şi este un îndemn la moderaţie în toate. Medicina tradiţională chineză a servit ca sursă de inspiraţie pentru multe din realizările farmacocinetice moderne. Astfel, chinezii foloseau planta ma huang (Ephedra vulgaris) în tratamentul astmului. Plecând de la această informaţie, specialiştii companiei americane „Lilly“ au reuşit, acum 85 de ani, să izoleze principiul activ din această plantă - efedrina - şi să-l comercializeze pentru terapia astmului.

A fost un început promiţător, care a stimulat cercetătorii în domeniul medicamentului să realizeze derivaţi ai efedrinei, cu eventuale calităţi superioare acesteia. S-au sintetizat aproape două milioane de compuşi, dintre care douăzeci au ajuns pe piaţă. Astfel, în anul 1927 a fost sintetizată amfetamina, comercializată ca vasoconstrictor nazal. În scurt timp, s-a observat că substanţa administrată oral are efect euforizant, că îndepărtează oboseala, nevoia de somn şi că îmbunătăţeşte randamentul psihomotor. Concomitent s-au acumulat date privitoare la capacitatea sa de a determina abuz şi dependenţă, precum şi tulburări psihotice.

Comercializarea abuzivă postbelică, în ideea combaterii apatiei şi reechilibrării afective a determinat chiar o epidemie de abuz de amfetamine, astfel că în Japonia, în 1948 s-a constatat că 1% din populaţia japoneză era dependentă de acest drog. Situaţii asemănătoare s-au constatat şi în ţările scandinave.

A urmat, în timpul perioadei „hippie“, utilizarea unui alt derivat, metamfetamina, pe cale intravenousă. Uneori se folosea în amestec cu heroina (speed-ball). Se utiliza şi pe cale nazală sau prin inhalare (ice).

O altă moleculă de sinteză, cu caracteristici speciale, utilizată încă din anii â60 ai secolului trecut este MDMA (3,4-metilenoximetamfetamina), care, pe lângă faptul că este psihostimulant, produce o senzaţie de apropiere de ceilalţi, o empatie crescută. Aceste efecte sunt numite entactogene sau empatogene. Deşi s-a încercat utilizarea ei, la început în şedinţele de psihoterapie de grup, ulterior a fost interzisă şi a intrat în atenţia Drug Enforcement Agency (DEA), organismul antidrog al guvernului nord-american. Astăzi amfetamina şi drogurile de sinteză se elaborează în laboratoare clandestine din precursori. Majoritatea laboratoarelor se află în ţări occidentale (SUA, Olanda, Spania), consumatorii de amfetamine fiind estimaţi la aproximativ 30 de milioane la nivel mondial.

Dacă drogurile „clasice“ (opiu, morfina, heroina, cocaina) vin dinspre ţările lumii a treia spre ţările dezvoltate, cu amfetaminele se întâmplă invers. Unele amfetamine au păstrat indicaţii de utilizare medicală, cum ar fi în tratamentul narcolepsiei, al deficitului de atenţie, în terapia obezităţii sau a depresiei.

Ulterior însă au apărut raportări care arătau apariţia de leziuni la nivelul valvulelor inimii şi hemoragii cerebrale, în special la femei. De aceea, majoritatea amfetaminelor comercializate au fost retrase de pe piaţă şi a fost interzisă utilizarea lor şi la sportive, fiind considerate substanţe dopante.