Valea Prahovei, odihnă şi relaxare în aer liber

Valea Prahovei este, în prezent, una dintre cele mai atractive zone turistice româneşti, prin înşiruirea, de-a lungul râului Prahova, a numeroase staţiuni climaterice. Acesta oferă odihnă într-o atmosferă şi un ambient montan, drumeţii pe sute de trasee ce încântă ochiul, cu un relief şi o vegetaţie pitorească şi odihnitoare prin echilibrul ce-l emană, prin posibilitatea practicării sporturilor în aer liber, în toate anotimpurile, prin descoperirea unor obiective istorice interesante, prin stilul de agrement şi cazare specific marilor staţiuni balneoclimaterice europene.

Deşi sunt şi câteva localităţi cu izvoare de ape minerale, pentru cei care vin aici pentru câteva zile, sunt prea atrăgătoare ofertele de petrecere a timpului liber în mijlocul naturii şi cu beneficii notabile pentru sănătate, graţie factorilor climaterici, ca să mai fie interesaţi de tratamentele balneare.

Relieful montan, dar cu multe zone deosebite, ce permit şi admirarea orizontului, diferenţele relativ mici între localităţi şi culorile munţilor, orientarea văilor ce asigură o însorire accentuată şi protejarea faţă de vânturi şi precipitaţii, vegetaţia diversificată care crează pitorescul, dar şi calitatea atmosferei, facilităţile urbanistice şi stilul arhitectural al construcţiilor, accesul comod şi rapid în zonă, de la Braşov (25 km) şi de la Bucureşti (147 km) are un efect tonic echilibrant nu numai pentru persoanele asteno-depresive, ci şi pentru miile de orăşeni obosiţi, pur şi simplu, de muncă, căldură, zgomot, aer poluat, care migrează în câteva ore sute de kilometri pentru a se odihni măcar un sfârşit de săptămână.

Locuri de agrement

Râul Prahova izvorăşte de sub Pasul Predeal, de la altitudinea de 1020 m şi în zona montană are o lungime de 33 km. Pe un traseu de doar 12 km se înşiruiesc staţiunile turistice: Predeal, Azuga, Buşteni, Poiana Ţapului, Sinaia. După defileul Posada, Prahova intră în zona subcarpatică de câmpie, străjuită de un relief mai puţin spectaculos, dar de localităţi şi case încărcate de istorie.

Dacă Valea Prahovei era o pustietate ocolită chiar şi de legiunile romane, de la Vlad Ţepeş, în 1476 avem prima atestare documentară a unui drum comercial ce taie munţii, iar pe firul apei se înfiripă, de-a lungul timpului, mănăstiri, hanuri, sate. În prezent, acesta a devenit traseul cu cel mai intens trafic rutier şi feroviar dintre Muntenia şi Transilvania.

Predealul se află la 25 de km sud de Braşov şi la 147 km nord de Bucureşti, străjuit de culmile Pietrei Mari, Postăvarului şi Clăbucetului. Localitatea s-a înfiripat după 1700 cu înălţarea hanurilor de la gura râurilor Râşnova şi Podişteoaea şi a fost atestată documentar la 1705 de o scrisoare a domnitorului Constantin Brâncoveanu către judeţele cetăţii Braşovului în legătură cu înlesnirea unui transport de marfă.

Denumirea se pare că vine de la parafrazarea unei sintagme latine „pre deal“, adică „în faţa dealului“. Predealul a fost graniţă între România şi Imperiul Habsburgic.

În apropierea oraşului se află Mănăstirea Predeal, cu hramul „Sf. Nicolae“, construită între anii 1818-1819, declarată monument de arhitectură şi în chiliile căreia la 1870 a luat fiinţă prima şcoală din Predeal.

În parcul din faţa gării se află Monumentul Eroilor, înălţat în cinstea eroilor care au luptat pentru apărarea gării Predeal în octombrie 1916.

Lângă şoseaua care duce spre Timişul de Sus, se găseşte mormântul ridicat în memoria poetului Mihai Săulescu, care a căzut în luptele din Predeal din 1916, monument al cărui autor este sculptorul Oscar Han.

Predeal, staţiune climaterică

Predealul este staţiune climaterică din 1918, fiind situată la cea mai mare altitudine din România (1.020-1.160 m). În prezent, aici există nouă pârtii de schi, ce însumează 10 km, cu grade diferite de dificultate, deservite de două telescaune şi trei teleschiuri, un patinoar, psicină şi saună la fiecare mare hotel.

Stratul de zăpadă, care poate ajunge la o grosime de câţiva metri, se menţine mai mult de 100 de zile pe an.

Doritorii de drumeţii pot alege numeroase trasee, eventual spre cabanele montane din apropiere: spre Trei Brazi (1.128 m), Clăbucet – Sosire (1.050 m), Clăbucet – plecare (1.450 m), Gârbova (1.350 m), Susai (1.350 m), Piatra Mare (1.630 m), Poiana Secuilor (1.070 m), Cerbul (900 m), Pârâul Rece (960 m).

Azuga

Este situată la altitudinea de 895-950 m, cu 6 km mai la sud de Predeal, la 4 km mai sus de Buşteni, 12 km de Sinaia, la poalele munţilor Bucegi, întemeiată în 1830, cu cale ferată şi gară din 10 iunie 1879.

După Bogdan Petriceicu Hasdeu, denumirea provine de la latinescul „ad iuga“ – „lângă jugul muntelui“. Încă înainte de 1900 se înfiinţează aici o sticlărie, o fabrică de mobilă şi o fabrică de bere, care a supravieţuit timpului.

În centrul oraşului se află biserica cu hramul „Sf. Treime“ construită între anii 1902-1903 şi sfinţită de episcopul Nifon.

Crucea de la Sorica, situată la 20 m SV de centrul localităţii a fost înălţată de colonelul Dumitru Georgescu, în memoria ostaşilor din Regimentul 4 Ilfov, căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, în luptele desfăşurate pe muntele Sorica între 19 octombrie-21 noiembrie 1916.

Pe raza oraşului Azuga pot fi admirate unele locuinţe , cu stil arhitectural neoclasic, montan sau în stil baroc ardelenesc.

Pentru iubitorii sporturilor de iarnă este Complexul de sporturi de iarnă care cuprinde: pârtia Cazacu, cu o lungime de 3050 m şi o diferenţă de nivel de 758 m, dotată cu instalaţii de cablu şi întreţinere a zăpezii, pârtia Sorica (2.100 m lungime), dotată cu instalaţii de transport pe cablu, telescaun teleschi, piste pentru schi fond, cu o lungime de circa 18 km.

În drumeţiile de vară pot fi admiraţi fagul secular din curtea Ocolului Silvic, arborele mamut şi bradul alb aflaţi la 3 km de Azuga, pe drumul spre Gârbova. De asemenea, pot fi vizitate rezervaţiile naturale Poiana cu Narcise (Clăbucet), Valea Cazacului.

În numărul de săptămâna viitoare vă vom prezenta locurile de agrement şi tratament de la Buşteni şi Sinaia.